ACHIZIȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achițizie = a procura, în condiții avantajoase, ceva de preț, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

achiziție sf [At: HAMANGIU, C. C. 330 / V: (înv) ~țiune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr acquisition, lat acquisitio, -onis] 1 Formă de comerț constând în cumpărarea de produse sau de materiale (pe baza unor contracte speciale). 2 Procurare de bunuri, obiecte etc. (de preț). 3 Bun obținut printr-o achiziție (2). 4 (Îe) A face o ~ A procura un lucru de preț în condiții avantajoase.

ACHIZIȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

ACHIZIȚIE, achiziții, s. f. 1. Acțiune întreprinsă de stat sau de organe cooperatiste pentru procurarea de produse (în special agraro-alimentare) și de materiale. Cooperativele de aprovizionare și desfacere au sarcina de a extinde continuii sistemul de contractări, de a intensifica achizițiile de produse agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concretizat) Bun obținut prin achiziție (2). Tabloul acesta e o bună achiziție. – Pronunțat: -ți-e.

ACHIZIȚIE, achiziții, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) și de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Fr. acquisition (lat. lit. acquisitio, -onis).

ACHIZIȚIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizițiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

ACHIZIȚIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut. 2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

ACHIZIȚIE ~i f. 1) Formă de comerț care constă în procurarea de produse și materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) Obiect dobândit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achiziției; Sil. -ți-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

achizițiune sf vz achiziție

*ACHIZIȚIUNE, *ACHIZIȚIE sf. 1 Dobîndire, cumpărare ¶ 2 Lucrul dobîndit, cumpărătură; găsirea unei persoane potrivite pentru un anumit scop: a făcut o bună ~ [fr. acquisition < lat.].

ACHIZIȚIUNE s.f. v. achiziție.

achizițiune f. 1. dobândire; 2. fig. lucru dobândit, căștig.

*achizițiúne f. (lat. acquisitio, -ónis. V. in-, per- și rechizițiune). Obținere pin cumpărare, muncă, prescripțiune ș. a.: achizițiune de talente, glorie. Lucru obținut: splendidă achizițiune! – Și -íție.

achiziție (desp. -ți-e) s. f., art. achiziția (desp. -ți-a), g.-d. art. achiziției; pl. achiziții, art. achizițiile (desp. -ți-i-)

achiziție (-ți-e) s. f., art. achiziția (-ți-a), g.-d. art. achiziției; pl. achiziții, art. achizițiile (-ți-i-)

achiziție s. f. (sil. -ți-e), art. achiziția (sil. -ți-a), g.-d. art. achiziției; pl. achiziții, art. achizițiile (sil. -ți-i-)

achiziție

achiziție, -ției gen. a.

ACHIZIȚIE (~ A LIMBII) Rezultat al învățării parțiale sau în ansamblu a unei limbi. Achiziția are două aspecte fundamentale: învățarea limbii materne de către copii și învățarea unei limbi străine de către copii sau adulți. Între cele două tipuri de procese de achiziție există asemănări determinate de faptul că ambele privesc atât producerea, cât și receptarea limbii considerate și că învățarea presupune interacțiunea între experiența lingvistică și capacitățile lingvistice înnăscute ale individului. • Achiziția limbii materne de către copil se realizează în mai multe etape: gânguritul (etapa prelingvistică), vorbirea holofrastică („propozițiile” formate dintr-un singur cuvânt), etapa enunțurilor din două cuvinte (care exprimă relații semantice și gramaticale), etapa telegrafică (sunt emise enunțuri mai lungi, din care lipsesc instrumentele gramaticale și mărcile flexionare). în esență, dezvoltarea vorbirii la copil implică trei aspecte: însușirea deprinderilor motorii, stăpânirea indicilor de recunoaștere și construirea stocului de cunoștințe lingvistice. Procesul de achiziție a limbii materne a fost explicat fie prin teoria imitației, fie prin aceea a aprobării în cazul uzului corect al formelor și a corectării în cazul uzului incorect, fie prin inducerea unei gramatici implicite din regularitățile receptate (vezi LAD „language acquisition device”, propus de N. Chomsky). Erorile* sistematice care apar în vorbirea copiilor oferă informații despre strategiile generale de achiziție a limbii. Similaritatea tipologică a acestora reflectă natura universală a principiilor* care guvernează producerea și înțelegerea limbii. Studiul afaziei* a adus clarificări importante asupra mecanismelor neuro-fiziologice ale achiziției limbii. • Învățarea unei limbi străine se realizează în grade diferite, depinzând de o serie întreagă de variabile extralingvistice (socio-culturale, psihologice etc.). Fiecare etapă a procesului învățării se caracterizează prin constituirea unei „interlimbi” cu structură proprie. La adulți se poate produce „fosilizarea” unei asemenea interlimbi, care devine formă stabilă de comunicare. Achiziția unei limbi străine poate fi favorizată de similaritățile cu limba maternă (vezi TRANSFER), deosebirile determinând producerea unor fenomene de interferență*, care constituie surse de erori. L.I.R.

achiziție, achiziții s. f. lucru furat