AEROMOBIL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer¹. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer¹. – Din fr. aéromobile.

aeromobil sn, a [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr aéromobile] 1-2 (Corp solid) care se poate menține și mișca în aer¹ (9).

AEROMOBIL, aeromobile, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer¹. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromobile.

AEROMOBIL, aeromobile, s. n. Aeronavă – Fr. aéromobile.

AEROMOBIL s.n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer. [< fr. aéromobile, cf. lat. aer – aer, mobilis – mișcător].

AEROMOBIL, -Ă I. adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu. II. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului. (< fr. aéromobile)

aeromobil² s. n., pl. aeromobile

aeromobil² s. n., pl. aeromobile

aeromobil s. n., adj. n., pl. aeromobile

AEROMOBIL s. v. aerovehicul.

AEROMOBIL s. v. aeronavă, aerovehicul.

aeromobil s. v. AERONAVĂ. AEROVEHICUL.

AEROMOBIL aparat de zbor capabil să se deplaseze în limitele atmosferei terestre cu ajutorul unor forțe de natură aerodinamică sau gazodinamică. În primul caz, forțele apar prin interacțiunea dintre aer și anumite organe ale aparatului (aripi, elice, rotoare, etc.), iar în al doilea caz forțele apar ca efecte ale unor jeturi de gaze trimise de instalații speciale (fuzee, motoare, suflante, etc.). Din cea de-a doua categorie fac parte și unele aparate cu decelerare-aterizare pe verticală.

TRUPE DE DESANT AERIAN AEROPURTATE AEROMOBILE totalitatea militarilor instruiți și înzestrați cu mijloacele de luptă necesare, pentru a fi debarcați sau parașutați din avioane, elicoptere sau planoare și pentru a duce acțiuni în adâncimea dispozitivului inamic.