AFÂNAT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

afânat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puțin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros.

AFÂNAT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

afânat a. și adv. rar, rărit: lulea umplută afânat cu tutun.

afînát,-ă adj. (despre pămînt, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact. Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pămîntul afînat al miriștii (CA. PETR.). • -ți, -te./v. afîna.

AFÎNAT adj. p. AFÎNA 1 Rărit, așezat rar, puțin îndesat, înfoiat: pămîntul trebue ținut ~... în jurul pomilor (RET.); – adv.: lulele umplute ~ cu tutun de cel mai ales (FIL.) ¶ 2 fig.: ăl fărfănatic are și cuvînt ~ și mers cărărat (JIP.).

AFÎNAT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu îndesat) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.

AFÎNAT, -Ă, afînați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afîna.

afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat.

AFÂNAT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.

AFÎNAT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 2. pufos, (rar) spumos. (Un aluat ~.)