agonie sf [At: MARCOVICI, C. 48/4 / Pl: ~ii / E: fr agonie, lat agonia] 1 Stare a organismului care precedă moartea. 2 (Îla) În ~ Pe moarte. 3 (Fig) Zbucium.

*AGONIE sf. 1 Lupta între viață și moarte în ceasurile cele mai de pe urmă ale ființei: un biet călugăr bogonisea pe slavonește, dar cu glas slab, rugile ~i (ODOB.); a fi în agonie, a se lupta cu moartea, a trage de moarte ¶ 2 familiar: Imperiul roman era în ~; cea mai frumoasă ~ e, de sigur, agonia verii (BAS.) [fr. < gr.].

AGONIE s. f. Stare a organismului înainte de moarte cu slabe manifestări ale vieții. V. comă. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 165. ◊ Fig. Cei doi [morți] zăceau pe jos, picioare la picioare, sub agonia unei candele. GALACTION, O. I 307. Stătu cîtva, înfiorat de o jale misterioasă, ca și cum ar fi asistat la agonia unui vis frumos, ce-i murea în suflet. VLAHUȚĂ, N. 92 ◊ Loc. adj. În agonie = muribund, pe moarte. (Fig.) Imperialismul este capitalismul în putrefacție, în agonie. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 131.

AGONIE s. f. Stare a organismului înainte de moarte. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. – Fr. agonie (lat. lit. agonia).

AGONIE s.f. Stare patologică a organismului care precedă moartea. V. comă. ◊ În agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) Neliniște, violență; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – luptă].

AGONIE s. f. 1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precedă moartea. 2. (fig.) decădere, declin. (< fr. agonie)

AGONIE ~i f. 1) Stare patologică a organismului care precedă moartea. ◊ În ~ pe moarte. 2) fig. Frământare sufletească; zbucium. [G.-D. agoniei] /<fr. agonie, lat. agonia

agonie f. 1. lupta omului cu moartea: 2. fig. decadență finală: imperiul roman fiind în agonie.

*agoníe f. (vgr. agonía, luptă). V. agonisesc, protagonist. Ultima luptă contra morțiĭ. Fig. Suferințe morale: viața nu e de cît o agonie. Sfîrșit apropiat: agonia unuĭ guvern.

‡AGOANĂ sf. = AGONIE [gr. άγων].

agonie s. f., art. agonia, g.-d. art. agoniei; pl. agonii, art. agoniile (desp. -ni-i-)

agonie s. f., art. agonia, g.-d. art. agoniei; pl. agonii, art. agoniile

agonie s. f., art. agonia, g.-d. art. agoniei; pl. agonii, art. agoniile

agonie, -niei gen. a.

AGONIE s. (MED.) (prin Ban.) ropot, (impr.) comă. (Bolnavul se află în ~.)

AGONIE s. (MED.) (prin Ban.) ropot, (impr.) comă. (Bolnavul se află in ~.)

Agonie ≠ acalmie