ALBIȘOR, -OARĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță-de-vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.

albișor, ~oară [At: HEM 756 / V: (pop) abli~^[1] / Pl: ~i, ~oare / E: alb + -ișor] 1-2 (Șhp) (Cam) alb Si: albior (1-2), albuț (1-2). 3 smf (Iht) Obleț. 4 sf (Iht) Sorean. 5 sf (Pgn) Albitură (5). 6 smp (Pop) Bani de argint. 7 smp Negrișori. 8 sf Varietate de viță de vie cu struguri albi, timpurii, de masă. 9 sfp (Reg) Varietate de prune alb-gălbui. 10 sf (Bot; reg) Cuișoară (Alyssum repens). corectat(ă)

ALBIȘOR I. adj. Cam alb: Și la față-s albișoare, Albișoare, roșioare, Ca și niște merișoare (IK.-BRS.). II. ALBIȘOR sm. 1 🐟 = OBLEȚ ¶ 2 pl. 🪙 Bani de argint: le lua văzul ~ii sunători (ISP.) ¶ 3 pl. 🌿 Un fel de bureți ce cresc toamna pe arborii căzuți (HASD.). III. ALBIȘOARĂ (pl. -oare) sf. 1 🐟 = OBLEȚ ¶ 2 🐟 Nume ce se dă la ori-ce pești mici albi (HASD.) ¶ 3 🌿 Varietate de struguri.

ALBIȘOR, -OARĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.

ALBIȘOR¹, albișori, s. m. 1. Obleț. 2. (Popular, la pl.) Bani de argint. De cinci ori S-o cumpănești: De cinci ori Cu gălbiori; De cinci ori Cu albișori. BIBICESCU, P. P. 277. J. 3. Nume dat unor bureți comestibili care cresc pe copacii căzuți.

ALBIȘOR¹, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb² + suf. -ișor.

albișor² s. m., pl. albișori

albișor² s. m., pl. albișori

albișor adj. m., s. m., pl. albișori; f. sg. albișoară, pl. albișoare

albișori s. m. pl. (dim.) bani