OBLEȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus). ◊ Obleț mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov. [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -eț.

obleț [At: DAMÉ, T. 127 / V: (pop) ~ete, (reg) bo~, boblete sm / Pl: (1-2, 4-8^[1]) ~i și (1-3) ~e / E: oblu + -eț] 1 smn (Reg) Fiecare dintre bârnele care formează pereții caselor de lemn. 2 smn Bucată de lemn pentru foc. 3 sn Obadă la roată. 4-5 sm Două specii de pești mici de culoare albă-argintie, care trăiesc în apele dulci Si: albișor, albișoară, sorean, (reg) uclei (Alburnus alburnus și Alburnus lucidus). 6-7 sm (Îc) ~-de-mare sau ~-de-Dunăre Două specii de pești cu corpul alungit, mai mari decât obletul obișnuit, de culoare verzuie sau albăstruie, cu abdomenul alb-argintiu, care trăiesc mai ales în ape marine (Alburnus chalcoides și Chalcalburnus chalcoides danubicus). 8 sm (Iht; îc) ~-de-râu Beldiță (Alburnus bipunctatus). corectat(ă)

OBLEȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -eț.

OBLEȚ, obleți, s. m. Pește mic de culoare albă-argintie, turtit lateral, care trăiește în apele dulci (Alburnus lucidus); albișor¹. Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145. Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19. «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85. – Variantă: oblete s. m.

OBLEȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți argintii, având gura oblică; sorean, albișoară. [Sil. -o-bleț] /oblu + suf. ~eț

obleț m. pește de formă și de colori diferite (Alburnus lucidus). [Și bobleț: origină necunoscută].

obléț m. (d. oblu 2). Dun. de jos. Un peștișor lung de 10-12 c.m. numit și ocleĭ, pitic și porcaș (alburnus lúcidus). V. guvid. S. n., pl. e. Est. Lemn mereŭ, bucată de lemn rătund (nedespicat) pentru foc. V. lodbă.

boblete² sm vz obleț

bobleț² sm vz obleț

oblete sm vz obleț

bobleț, -eață adj. (reg.) Care este prost, bleg. ◊ (subst.) Ei mai mari și să rămîie mai pe jos decît el, ca niște bobleți! (ISP.). • pl. -eți, -ețe. /cf. bobletic.

ALBIȘOR I. adj. Cam alb: Și la față-s albișoare, Albișoare, roșioare, Ca și niște merișoare (IK.-BRS.). II. ALBIȘOR sm. 1 🐟 = OBLEȚ ¶ 2 pl. 🪙 Bani de argint: le lua văzul ~ii sunători (ISP.) ¶ 3 pl. 🌿 Un fel de bureți ce cresc toamna pe arborii căzuți (HASD.). III. ALBIȘOARĂ (pl. -oare) sf. 1 🐟 = OBLEȚ ¶ 2 🐟 Nume ce se dă la ori-ce pești mici albi (HASD.) ¶ 3 🌿 Varietate de struguri.

ALBIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐦 = OBLEȚ ¶ 2 🌿 Mică plantă ierboasă din familia cruciferelor, cu flori galbene care devin mai tîrziu albe; crește prin cîmpii sterile, coline aride și prin locuri pietroase; numită și „disculeț” sau „ciucușoare” (Alyssum calicinum) ( 🖼 60) ¶ 3 🌿 = CIUCUȘOARĂ.

BOBLEȚ² = OBLEȚ.

obleț (desp. o-bleț) s. m., pl. obleți

obleț (o-bleț) s. m., pl. obleți

obleț s. m. (sil. -bleț), pl. obleți

OBLEȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) țușcov.

OBLEȚ s. v. caracudă, caras.

obleț s. v. CARACUDĂ. CARAS.

OBLEȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (reg.) țușcov.

OBLEȚ (OBLÉTE) (< oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Pește ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt și solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblică, fără mustăți (Arburnus alburnus). Trăiește în apele dulci din nordul și centrul Europei și ale Asiei. În România este abundent în Dunăre și în afluenții ei, în Deltă și în bălți. Din solzii lui se prepară „esența de Orient”, folosită la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov.

oblete, obleți s. m. (intl.) hoț prost, lipsit de experiență și de îndemânare.