AMPLOARE s. f. Însușirea de a fi amplu. – Din fr. ampleur.

amploare sf [At: DA ms / E: fr ampleur] 1 Mărime. 2 (Fig) Desfășurare largă a unor gesturi sau fraze.

*AMPLOARE sf. 1 Întindere: trebuia să dea mai multă ~ lucrării ¶ 2 Desfășurare întinsă, bogată: nimeni nu-l întrece în ~ gesturilor [fr. ampleur].

AMPLOARE s. f. Însușirea de a fi amplu. – Din fr. ampleur.

AMPLOARE s. f. Însușirea de a fi amplu; întindere, dezvoltare, desfășurare largă. S-a dus să deștepte prieteni și neamuri, ca să-l aducă aici... să dea mai multă amploare serbării sale. SADOVEANU, Z. C. 64.

AMPLOARE s. f. Însușirea de a fi amplu; întindere, dezvoltare, desfășurare largă. – După fr. ampleur.

AMPLOARE s.f. Întindere, extindere, mărime. [Pl. (rar) -ori, gen. -orii. / < fr. ampleur].

AMPLOARE s. f. calitate de a fi amplu. (< fr. ampleur)

AMPLOARE f. Caracter amplu; extindere. În toată ~ea. [G.-D. amplorii; Sil. am-ploa-] /<fr. ampleur

*amploáre f., pl. orĭ (fr. ampleur). Barb. Amplitudine, unflare, pompă (în vorbă, în gesturĭ).

amploare s. f., g.-d. art. amplorii

amploare s. f., g.-d. art. amplorii

amploare s. f., g.-d. art. amplorii

AMPLOARE s. 1. v. volum. 2. v. proporție.

AMPLOARE s. 1. forță, intensitate, volum. (Are o voce de o ~ impresionantă.) 2. extensiune, extindere, proporție. (Focul a luat o mare ~.)