opțiuni
  • info

13 definiții pentru apartenență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.

apartenență sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/2 / Pl: ~țe / E: fr appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparținere. 3 Raport dintre un individ și clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte.

APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.

APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Faptul de a aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic.

APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance.

APARTENENȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza].

APARTENENȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)

APARTENENȚĂ ~e f. Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe

apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe

apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APARTENENȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)

APARTENENȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)

Intrare: apartenență
apartenență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apartenență
  • apartenența
plural
  • apartenențe
  • apartenențele
genitiv-dativ singular
  • apartenențe
  • apartenenței
plural
  • apartenențe
  • apartenențelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apartenență, apartenențesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: proveniență
    • format_quote Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic. DLRLC
  • 2. matematică Calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.