proveniență sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr provenance, it provenienza] 1 Loc de unde vine sau provine¹ (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine¹ (2) ceva. 3 (Pex) Origine. 4 (Nob) Ceea ce vine sau provine¹ (1) de undeva.

PROVENIENȚĂ, proveniențe, s. f. Faptul de a proveni de undeva; apartenență. V. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenință (ODOBESCU, S. III 143) s. f.

PROVENIENȚĂ s.f. Origine, obîrșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].

PROVENIENȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)

PROVENIENȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza

*proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.

provenanță sf vz proveniență

provenință sf vz proveniență

provenință f. 1. ceeace se transportă dintr’o țară într’alta: marfă de provenință străină; 2. origină: provenința unei datini.

proveniență (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

proveniență (-ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

proveniență s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

PROVENIENȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)

PROVENIENȚĂ s. 1. început, obîrșie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naștere, obîrșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)

proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.