16 definiții pentru apetit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APETIT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

apetit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr appétit, lat appetitus, -a, -um] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă. 3 (Îs) ~ sexual Dorință de a-și satisface pornirile sexuale.

*APETIT (pl. -turi) sn. 1 Poftă de mîncare: singur numele bucatelor era deajuns ca să-mi taie ~ul (NEGR.) 2 Poftă în general, lăcomie (întrebuințat în acest caz de obiceiu la plural): sînt oameni ale căror ~uri n’au margini [fr. < lat.].

APETIT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

APETIT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. Lipsă de apetit. ◊ Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.

APETIT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. – Fr. appétit.

APETIT s.n. (Franțuzism) Poftă de mîncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].

APETIT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)

APETIT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus

apetit n. poftă de mâncare.

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apetit s. n., pl. apetituri

apetit s. n., pl. apetituri

apetit s. n., pl. apetituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APETIT s. poftă. (Nu prea are ~.)

APETIT s. poftă. (Nu prea are ~.)

Intrare: apetit
apetit1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apetit
  • apetitul
  • apetitu‑
plural
  • apetituri
  • apetiturile
genitiv-dativ singular
  • apetit
  • apetitului
plural
  • apetituri
  • apetiturilor
vocativ singular
plural
apetit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apetit
  • apetitul
  • apetitu‑
plural
  • apetite
  • apetitele
genitiv-dativ singular
  • apetit
  • apetitului
plural
  • apetite
  • apetitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apetit, apetiturisubstantiv neutru

  • 1. Poftă de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: apetiție
    • format_quote Lipsă de apetit. DLRLC
    • format_quote Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.