APLECARE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca.

aplecare sf [At: LB / Pl: ~cări / E: apleca] 1 Înclinare spre ceva Si: aplecat¹ (1). 2 Alăptare. 3 Predispoziție. 4 (Înv) Dispoziție sufletească. 5 Greață.

APLECARE sf. 1 Faptul de a (se) apleca ¶ 2 Pornire, gust pentru ceva, tragere de inimă, inclinațiune: ~ firească; mai poseda și aplecări artistice (I.-GH.).

APLECARE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca.

APLECARE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (s e) apleca și rezultatul ei. 1. Înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. O ușoară aplecare a corpului. ◊ Se afundă comod într-un fotoliu de bord... ca să nu se răstoarne în aplecările vasului pe mare. BART, E. 270. 2. Fig. Înclinare, predispoziție. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. Vînătoarea este o aplecare firească a omului. ODOBESCU, S. III 78. Nobilii... învechiți în aplecarea lor către turci, nu voiau nicidecum să se lepede de unirea lor cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37.

APLECARE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei; înclinare, încovoiere; fig. predispoziție.

aplecare f. 1. lucrarea de a (se) apleca; 2. fig. pornire, tragere-de-inimă.

aplecáre f., pl. ărĭ. Înclinare. Turburare de stomah. Fig. Pornire, aplicațiune, talent.

aplecare (desp. a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecării; pl. aplecări

aplecare (a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecării; pl. aplecări

aplecare s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. aplecării; pl. aplecări

APLECARE s. I. 1. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) 2. v. povârnire. 3. v. strâmbare. II. 1. v. aptitudine. 2. v. simț. 3. v. tendință.

APLECARE s. 1. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, povirnire. (~ unei construcții.) 3. înclinare, lăsare, strîmbare. (~ gardului.) 4. aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 5. acuitate, aptitudine, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.) 6. dispoziție, înclinare, înclinație, pornire, tendință. (~ de a exagera.)

Aplecare ≠ dezdoire