19 definiții pentru arneu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arneu sn [At: ANON. CAR. / V: ~nieu, arin~, er~, ernieu, hernieu, herneu, hierneu / P: ~neu / Pl: ~eie / E: mg ernyő] (Reg) 1 Coviltir. 2 Coliba strungii care adăpostește pe cei care mulg. corectat(ă)

ARNEU (pl. -nee) sn. Băn. Trans. Acoperiș la car, la trăsură [ung. ernyō].

ARNEU, arneie, s. n. (Regional) Acoperiș împotriva ploii și soarelui la care și căruțe țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pînză groasă de cînepă. V. coviltir, covercă. Cînd îmi întorsei capul, zării la o cotitură de drum, ieșind dintr-o limbă de pădure, o trăsură încărcată cu lăzi și cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 150.

ARNEU, arneie s. n. (Reg.) Acoperiș la căruțele țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pînză groasă; coviltir. – Magh. ernyö.

ARNEU s. n. (Ban.) Coviltir. Arnyĕu. Tectum curruum. AC, 328. Etimologie: magh. ernyő.

arineu sn vz arneu

arnieu sn vz arneu

erneu sn vz arneu

herneu sn vz arneu

hernieu sn vz arneu

hierneu sn vz arneu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARNEU s. v. coviltir.

arneu s. v. COVILTIR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arneu (arneuri), s. n. – Prelată. Mag. ernyő (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arneu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată; „acoperământ pentru care, în contra ploilor și a soarelui” (Glosar, 1949). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).

arneu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. – (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată (ALRRM, 1971: 346; Sighet, Petrova). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).

arneu, -uri, -eauă, (herneu, ierneu), s.n. – Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză). Atestat în Sighet și Petrova (ALR 1971: 346). – Din magh. ernyö „umbrelă” (DA, DER).

herneu, s.n. – v. arneu („coviltir la căruțe”).

herneu, -auă, (hereneu, ierneu, arneu), s.n. – Coviltir; căruță acoperită cu rogojină sau pânză; corfă – Din magh. ernyö „coviltir”.

Intrare: arneu
arneu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arneu
  • arneul
  • arneu‑
plural
  • arneie
  • arneiele
genitiv-dativ singular
  • arneu
  • arneului
plural
  • arneie
  • arneielor
vocativ singular
plural
erneu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hernieu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arineu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
herneu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arnieu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arneu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arneu
  • arneul
  • arneu‑
plural
  • arneuri
  • arneurile
genitiv-dativ singular
  • arneu
  • arneului
plural
  • arneuri
  • arneurilor
vocativ singular
plural
hierneu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arneu, arneiesubstantiv neutru

  • 1. regional Acoperiș împotriva ploii și soarelui la care și căruțe țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pânză groasă de cânepă. DLRLC DLRM
    sinonime: coviltir
    • format_quote Cînd îmi întorsei capul, zării la o cotitură de drum, ieșind dintr-o limbă de pădure, o trăsură încărcată cu lăzi și cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.