ATMOSFERĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

atmosferă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 291 / Pl: ~re / E: fr atmosphère] 1 Sferă de gaze care înconjoară o planetă. 2 (Prc) Aer respirat de ființe. 3 (Fig) Mediu social în care trăiește cineva. 4 (Fig; îe) A face ~ A crea o anumită dispoziție celor din jur. 5 (Fiz) Greutate a unei coloane de mercur cu înălțimea de 76 cm și baza 1 cm² (1, 033g), luată ca unitate de măsură a presiunii. 6 Masă de gaze aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice.

*ATMOSFERĂ (pl. -ere) sf. 1 📻 Strat de aer care înconjoară globul pămîntului, avînd o grosime de 60-70 km. ¶ 2 Aerul unei țări, unui loc: trăește în atmosfera cețoasă a Londrei ¶ 3 fig. Lumea, lucrurile care înconjoară pe cineva, mediul în care trăește cineva: aș vrea să mă smulg odată din atmosfera asta de bancnote, de catastife și de proză apăsătoare (VLAH.) ¶ 4 📻 Unitate de măsură cu care se socotește presiunea vaporilor, a unui gaz, etc.; e egală cu presiunea medie a atmosferei, adică cu greutatea de 1 kgr., 033 pe o suprafață de un centimetru pătrat [fr.].

ATMOSFERĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

ATMOSFERĂ, (II) atmosfere, s. f. I. 1. Înveliș gazos care înconjură pămîntul (și care ia parte, împreună cu acesta, la mișcarea de rotație). V. văzduh. Această noapte fericită... în atmosfera străvezie împăciuirea și-a întins. MACEDONSKI, O. I 64. Niciodată mîndrul vultur... Acel domn al atmosferei... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, P. 138. 2. Aerul pe care-l respiră cineva. Dimineața te deșteptai într-o atmosferă groasă și grea. NEGRUZZI, S. I 291. ◊ Fig. Mediul social înconjurător, lumea în care trăiește cineva, ambianță. Casa lui de pustnic... și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei: asta era toată viața lui. EMINESCU, N. 36. 3. Stare de spirit (favorabilă sau nefavorabilă) care se creează în jurul unei persoane, a unei instituții etc. Prînzul s-a isprăvit într-o atmosferă de ghețărie. SADOVEANU, N. F. 160. ◊ Expr. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit (binevoitoare sau răuvoitoare) față de o persoană, față de un scop urmărit etc. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor (echivalentă cu greutatea unei coloane de mercur înaltă de 76 cm, cu o secțiune de 1 cm² și corespunzînd unei presiuni de 1033 gr. pe cm²). Cazan cu o presiune de 9 atmosfere.

ATMOSFERĂ, (II) atmosfere, s. f. I. 1. Înveliș gazos care înconjură pămîntul; aerul pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. 2. Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. ◊ Expr. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit în legătură cu o persoană, cu un scop urmărit etc. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Fr. atmosphère (< gr.).

ATMOSFERĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pămîntul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm², înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă].

ATMOSFERĂ s. f. 1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești. 2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică. 3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță. 4. unitate de măsură a presiunii. (< fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

ATMOSFERĂ¹ f. 1) Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; cer; văzduh. 2) Amestec de gaze care îl respiră vietățile aerobice; aer. 3) fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva; mediu social. ~ apăsătoare. ◊ A face ~ a crea o anumită stare de spirit. [G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira

ATMOSFERĂ² ~e f. fiz. Unitate de măsură pentru presiune.[G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira

atmosferă f. 1. strat de aer care înfășură globul pământesc; 2. aerul ce respirăm; 3. fig. mediu în care trăim: atmosferă de intrigi.

*atmosféră f., pl. e (d. vgr. atmós, abur, și sphaira, sferă). Aeru care învălește tot pămîntu. Măsura forțeĭ aburuluĭ dintr’o mașină (1 kg. 033 pe un centimetru pătrat): presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu în care trăim: atmosferă de intrigĭ. A face cuĭva atmosferă (favorabilă saŭ nu), a pregăti publicu pentru saŭ contra luĭ. – Înălțimea atmosfereĭ, după învățatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosfereĭ pe un om de mărime obișnuită e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalanțate de reacțiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice că toate plantele și satelițiĭ lor, afară de lună, aŭ atmosferă.

atmosferă (desp. -mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosferei; (unitate de măsură) pl. atmosfere; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

!atmosferă (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosferei; (unitate de măsură) pl. atmosfere; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosferă s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. atmosferei; (unitate de măsură) pl. atmosfere

atmosferă

atmosferă, -re.

ATMOSFERĂ s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

ATMOSFERĂ s. v. văzduh.

ATMOSFERĂ s. aer, cer, slavă, spațiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.)

atmosferă s. v. AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE.

ATMOSFERA pătură de aer ce înconjură pământul și se deplasează o dată cu el în spațiu. Densitatea atmosferei este de 1,23 kg/mi³ la nivelul mării sau de 10¹9 particule/cm³, ajungând ca la 1500 km să fie de 10¹5 ori mai mică. Luând în considerare variația temperaturii cu altitudinea se disting următoarele zone: troposfera, stratosfera, mezosfera și termosfera. Pentru aviație importante sunt treposfera (care se întinde de la suprafața pământului până la cca 10 km, zonă turbulentă în care au loc schimbările vremii) și stratosfera.

ATMO- „vapori, aer, gaze, atmosferă; gazos, aerian, atmosferic”. ◊ gr. atmos „aburi, vapori” > fr. atmo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. atmo-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., care intră în compoziția atmosferei terestre; ~goniograf (v. gonio-, v. -graf), s. n., radiogoniograf adaptat pentru înregistrarea perturbațiilor atmosferice; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea perturbațiilor atmosferice; ~liză (v. -liză), s. f., separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea cantității de lichid evaporat de o plantă într-un interval de timp dat; ~rinometru (v. rino-, v. -metru₁), s. n., aparat care înregistrează și măsoară petele făcute pe o suprafață rece de vaporii de apă existenți în aerul expirat pe nări; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș gazos care înconjoară globul terestru.

ATMOSFÉRĂ (< fr. {i}; {s} gr. atmos „abur” + sphaira „sferă”) s. f. 1. Înveliș gazos alcătuit din aer, care înconjură Pămîntul fără o limită superioară precisă, trecînd treptat în spațiul interplanetar. Masa ei reprezintă 0,000001 din masa globului pămîntesc, iar pe 1 cm² din suprafața terestră acționează o masă de aer egală cu 1 kg. Densitatea a. scade cu altitudinea. Proprietățile a. se mențin pînă la alt. de 3.000 m. Compoziția ei se schimbă în altitudine. În cadrul a. se deosebesc straturile: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera (termosfera), exosfera. ♦ Fig. Mediu social, ambianță; stare de spirit creată în jurul cuiva sau a ceva. 2. Unitate de măsură tolerată a presiunii: a) a. tehnică 1 at = 1 kgf/cm² = 0,981 x 10⁵ N/m² (a. tehnică absolută 1 ata; a. tehnică suprapresiune = 1 ats); b) a fizică (sau standard, normală) 1 atm = 760 mmHg = 1,013 x 10⁵ N/m². 3. Masă de gaze și de vapori creată într-un spațiu limitat în care au loc reacții chimice; influențează reacțiile după proprietățile ei (neutre, oxidante etc.).

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit