BARCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

barcă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 192 / Pl: bărci, (înv) barce / E: it barca] 1 Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle. 2 Barcă (1) cu pânze. 3 Barcă (1) cu motor. 4 (Îs) ~ de salvare Barcă pentru salvarea personalului și pasagerilor unei nave, în caz de naufragiu. 5 (Reg) Albie pentru cărat var.

bárcă s.f. (mar.) Ambarcație mică de lemn, de cauciuc etc., cu vîsle, pînze sau motor. ◇ Expr. A tîrî barca pe uscat v. tîrî. • pl. bărci. /<it. barca, fr. barque, germ. Barke.

BARCĂ² sf. Trans. Femeie neîndemînatecă și proastă.

*BARCĂ¹ (pl. bărci) sf. ⛵ Luntre ușoară cu care se plutește pe rîuri și pe lacuri; unele au și pînze și sînt prevăzute cu cîte un catart sau două (🖼 371): Barca mea e rătăcită Pe al mării val turbat (ALECS.) [it.].

BARCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

BARCĂ, bărci, s. f. Mic vas plutitor care este pus în mișcare cu ajutorul vîslelor sau al unui motor. V. luntre, caic, lotcă, șaică. Barcă cu pînze. Barcă cu motor. ▭ O barcă de pescar întîrziat era un punct negru trăgînd după sine un triunghi de unde, șterse curînd. DUMITRIU, N. 259. De la Feldioara mai departe, în dreptul satelor, încep să apară bărcile... pe care oamenii și le-au construit pentru a putea pluti pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 262. Pășește lin o barcă pe unda adormită. ALEXANDRESCU, M. 97. ◊ Barcă de salvare = barcă aflată pe orice vapor și care servește la salvarea pasagerilor și a echipajului în caz de naufragiu.

BARCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici cu vîsle, cu pînze sau cu motor. – It. barca.

BARCĂ s.f. Ambarcație mică, fără punte, cu vîsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca].

BARCĂ s. f. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (< it. barca, fr. barque)

BARCĂ bărci f. Ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanțe mici; luntre. [G.-D. bărcii] /<it. barca

barcă f. luntre mică.

*bárcă, f. pl. bărcĭ (fr. barque, it. barca, lat. barca, din bárica, vgr. bâris, din copticu bari, id.). Luntre (în special cu fundu ascuțit, care e forma cea maĭ obișnuită). – Pop. la Dunăre și la mare varcă (ngr. várka). V. dubă, lotcă, oraniță.

barcă s. f., g.-d. art. bărcii; pl. bărci corectat(ă)

barcă s. f., g.-d. art. bărcii; pl. bărci corectat(ă)

barcă s. f., g.-d. art. bărcii; pl. bărci

barcă, bărci.

BARCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)

BARCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)

barcă (bărci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation.

BARCĂ ACROBATICĂ aparat de forma unei bărci suspendate de un portic și care se poate roti 360°, fiind utilizat în antrenamentul vestibular al piloților și parașutiștilor.

a se da în bărci expr. (pop., glum.) a avea contact sexual.