BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

barieră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 36 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: fr barriere] 1 Bârnă (mobilă) care oprește, temporar, trecerea pe un drum sau intrarea într-un oraș. 2 (Pex) Locul unde este o astfel de bârnă. 3 (Fig) Linie de demarcație Si: obstacol, piedică. 4 (Înv) Punct de intrare în oraș, unde se încasau taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare. 5 (Pex) Periferie.

bariéră s.f. 1 Bară mobilă, acționată manual sau mecanizat, care este așezată, temporar, ca obstacol transversal pe o șosea (la intersecția cu o cale ferată, la intrarea într-un oraș etc.), pentru a opri circulația. ◆ Spec. Bară mobilă plasată la intrarea pe o autostradă cu plată, la intrarea într-o parcare, și care se ridică după achitarea taxei de acces. ◆ Loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ◆ Punct de intrare într-un oraș, unde se încasau, în trecut, taxele pe mărfurile aduse spre vînzare. ◆ Ext. Periferie. 2 (fiz.) Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în vederea semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. Barieră de potențial = spațiu în care energia potențială prezintă un maxim, fiind greu de traversat de particulele cu energie mică. 3 (echit.) Linie de plecare la cursele de cai; start. 4 (psih.) Mijloc de apărare psihică datorat unei motivații negative, care duce la ignorare, refuz, abandon. 5 (sport) Stare care marchează limitele posibilităților biologice sau psihologice ale unui sportiv în efortul fizic. 6 (geomorf.) Barieră coraligenă = recif. Barieră de gheață = abrupt al banchizei, orientat spre mare, cu înălțimi de 200-1 000 m, din care se desprind aisberguri. Barieră coralieră v. coralier. 7 (econ.) Bariere netarifare = instrumente ale politicilor necomerciale, folosite de stat pentru a proteja economia națională împotriva concurenței altor țări. Bariere vamale = obstacole cuprinse într-un sistem de măsuri și instrumente prin care statul urmărește să apere și să protejeze economia națională de concurența străină. 8 (med.) Barieră alveolocapilară = totalitatea structurilor care separă aerul alveolar de sînge. Barieră placentară = barieră semipermeabilă alcătuită din țesut fetal, care separă circulația embriofetală de cea maternă. 9 (biol.) Barieră reproductivă = ansamblul proceselor biologice, etologice, ecologice, fiziologice, morfologice etc. care reprezintă un obstacol în realizarea unei încrucișări între indivizi ai aceleiași specii sau de specii diferite. 10 Fig. Obstacol, piedică într-o acțiune. ◇ Barieră socială = ceea ce face dificil sau imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. • sil. -ri-e-. pl. -e. /<fr. barrière.

*BARIERĂ (pl. -re) sf. 1 Stîlpi sau pari bătuți, în pămînt și împreunați cu scînduri pentru a închide un drum și a opri trecerea prin acel loc ¶ 2 Poarta de intrare a unui oraș, locul pe unde se intră într’un oraș, într’o comună, unde se plătesc taxele pentru mărfurile ce se introduc acolo: într’o clipă eram la Capul Podului de-afară, bariera Moșilor de astăzi (I.-GH.) ¶ 3 Drug sau bîrnă mobilă. cu care se poate închide vremelnic trecerea pe un drum, pe linia drumului de fier, etc. (🖼 381) ¶ 4 fig. Piedică, obstacol [fr.].

BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ◊ Barieră socială = situație prin care este denumit în sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se închide, vremelnic, trecerea peste o șosea, peste linia ferată etc.; p. ext. locul unde se întretaie o șosea cu linia ferată. ♦ Linie de plecare la alergările de cai. Dinaintea galeriei [privitorilor] este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ Fig. Obstacol, piedică, opreliște. Locul pe unde se intră într-un oraș și unde se încasau altădată și taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vînzare. Ajunseserăm la barieră și, cînd să trecem, eu scot să dau taxă. PREDA, Î. 83. Cînd mă trezii, eram afară de barieră, în mijlocul cîmpului. BOLINTINEANU,387. – Pronunțat: -ri-e-.

BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Dispozitiv de siguranță a circulației într-o mină. ♦ Fig. Obstacol, piedică. 2. Loc pe unde se intră în oraș și unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vînzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barrière.

BARIERĂ s.f. 1. Închidere a unui drum cu o bară mobilă de lemn; bară cu care se face închiderea unui drum etc.; (p. ext.) întretăierea dintre o șosea și o linie de cale ferată. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare într-un oraș, unde odinioară se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vînzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barrière].

BARIERĂ s. f. 1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare. 2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barrière)

BARIERĂ ~ f. 1) Bară mobilă cu care se închide temporar un drum, o trecere peste calea ferată etc. 2) Loc de întretăiere a unei șosele cu o linie de cale ferată. 3) Loc de unde începe o alergare de cai. 4) Loc de intrare într-un oraș, servind odinioară și drept punct de încasare a taxelor pentru mărfurile aduse spre vânzare. 5) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; obstacol; piedică; stavilă; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere

barieră f. 1. închiderea drumului cu bârne sau drugi; 2. poarta orașului ce se închide noaptea cu o barieră; 3. biurou, așezat la marginea orașului, spre a percepe taxa intrării; 4. fig. obstacol.

*bariéră f., pl. e (fr. barriére, d. barre, bară). Prăjină orizontală pusă ca să oprească trecerea (de ex., peste o cale ferată). Poarta unuĭ oraș, unde odinioară eraŭ bĭurourile accizelor (unde mărfurile plăteaŭ o taxă de intrare) și unde căruțele eraŭ oprite printr’o prăjină orizontală. Fig. Pedică, obstacul. V. rohatcă.

barieră (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. barierei; pl. bariere

barieră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. barierei; pl. bariere

barieră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. barierei; pl. bariere

BARIERĂ s. 1. (reg.) rampă, (Mold. și Bucov.) rohatcă, (înv.) slon, (înv., în Munt.) strajă. (~ la intrarea într-un oraș.) 2. v. margine.

BARIERĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.

BARIERĂ s. 1. (reg.) rampă, (Mold. și Bucov.) rohatcă, (înv.) slon, (înv., în Munt.) strajă. (~ la intrarea într-un oraș.) 2. mahala, margine, periferie. (Stă la ~ Bucureștiului.)

barieră s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.

barieră (bariere), s. f. – 1. Bară mobilă care indică trecerea oprită. – 2. Birou de impozite. Fr. barrière. Cel de al doilea sens nu mai este uzual, o dată cu desființarea impozitelor, în 1903.

barieră recifală, (engl.= barrier reef) forma de relief determinată de boconstrucția recififaă, dezvoltată paralel cu linia țărmului. Ex. Marea b.r. dezoltată pe șelful vestic a Australiei. B.r actuale au un corespondent în vechile platforme recifale (ex. in calcarele tithonice)

insule barieră, (engl.= barrier islands), (pl.), corpuri alungite, paralele cu linia țărmului, discontinue, ce separă șelful continental marin de domeniul lagunar; i.b. apar în ape puțin adânci, în zone de șelf cu înclinare mică. Dimensiunea i.b. depinde de aportul de sedimente și tipul de curenți litorali; ating lungimi de zeci de km și se formează atât la regresiune, cât și la transgresiune.

BARIERĂ TERMICĂ încălzire puternică a unei aeronave care se deplasează în straturile dense ale atmosferei cu o viteză ce depășește Mach 5 astfel că aceasta trebuie construită din oțeluri aliate cu titan sau să aibă straturi de ceramică pe înveliș pentru a putea rezista temperaturilor înalte rezultate în urma frecării cu masele de aer.

MAREA BARIERĂ DE CORALI (GREAT BARRIER REEF [greit bæriə ri:f]), lanț de recife și insule coraligene (cea mai mare aglomerare de corali din lume), care se întinde pe c. 2.300 km în lungul coastei de NE a Australiei, pe marginea platformei continentale. Lățime: 2-150 km. Obstacol pentru navigație. Declarat parc maritim (1983).

barieră, bariere s. f. (șc.) nota cinci.

a-și lăsa opincile la barieră expr. a se muta de la sat la oraș.