22 de definiții pentru obstacol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTACOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var,: obstacul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

obstacol sn [At: CALENDARIU (1794), 31/10 / V: (înv) ~cul, (Mol, Trs) osta sf / Pl: ~e, (înv) ~uri, (rar, sm) ~i / E: fr obstacle, it ostacolo] 1 Lucru care barează trecerea Si: piedică, stavilă. 2 Obiect care împiedică vederea. 3 (Fig) Lucru care împiedică săvârșirea unei acțiuni Si: dificultate, greutate. 4 Obiect peste care trebuie să treacă sau să sară un sportiv care ia parte la anumite probe de cros, hipism etc.

OBSTACOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstacul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

OBSTACOL, obstacole, s. n. Piedică, stavilă care stă în cale, care închide drumul, oprește vederea, trecerea etc.; fig. ceea ce se împotrivește la săvîrșirea unei acțiuni; greutate, dificultate. Întotdeauna i se împotrivea un obstacol neprevăzut. C. PETRESCU, C. V. 41. Proiectul de divorț al lui Grigore i se părea obstacolul cel mai grav, pe care trebuie neapărat și în primul rînd să-l înlăture. REBREANU, R. I 255. Păturică... își luase hotărîrea de a deveni om mare, și nici un obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă. FILIMON, C. 77. ♦ Gard, șanț etc. anume amenajat, peste care trebuie să treacă, să sară cel ce ia parte la anumite competiții sportive (cros, hipism etc.). Cursă de obstacole. – Variantă: (învechit) obstacul (GHICA, S. 132, I. IONESCU, M. 76) s. n.

OBSTACOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziție; dificultate, piedică. 2. Gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat. bis. obstaculum].

OBSTACOL s. n. 1. piedică, stavilă. ◊ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)

OBSTACOL ~e f. 1) Factor care împiedică sau îngreuiază realizarea unei acțiuni; stavilă; piedică, impediment; baraj; barieră. 2) Obiect material peste care trebuie să se treacă la o întrecere sportivă. Cursă cu ~e. /<fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo

obstacol n. 1. ce stă în cale, piedică; 2. fig. greutate.

OBSTACUL s. n. v. obstacol.

OBSTACUL s. n. v. obstacol.

OBSTACUL s. n. v. obstacol.

obstacul sn vz obstacol

osta sf vz obstacol

STEEPLE-CHASSE (stipl-ceiz) (engl.) = Alergări de cai cu fel de fel de obstacole.

OBSTACUL s.n. v. obstacol.

*obstácul n., pl. e (lat. ob-staculum, d. ob-stare, a sta în față). Pedică, lucru care împedecă drumu, ca un șanț, un gard, un rîŭ ș. a. Fig. Dificultate: a învinge toate obstaculele. – Și -ol.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obstacol s. n., pl. obstacole

obstacol s. n., pl. obstacole

obstacol s. n., pl. obstacole

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBSTACOL s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.

OBSTACOL s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, opreliște,piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. piedică, (înv. și reg.) împiedicare, (fig.) frînă. (~ în dezvoltarea unui proces.) erată

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OBSTACOL. Subst. Obstacol, piedică, stîncă (fig.), frînă (fig.), impediment, dificultate; barieră, bară, stavilă, opreliște, opreală (înv. și reg.); baraj, stâvilar, zăgaz, opritoare, dig; stop. Gard, împrejmuire, îngrădire, palancă (reg. ), pălan (reg. ), zăplaz, ulucă. Zid, zidurel (dim., pop.), mur (latinism înv.), perete. Fortificație, întăritură, baricadă. Șanț, tranșee. Baraj de sîrmă ghimpată; baraj de mine, cîmp de mine; baraj de artilerie, baraj de foc; linie fortificată, linie de apărare. Fort, fortăreață, cetate; meterez, redută. Blocadă, împresurare, încercuire, asediu, asediere, izolare. Oprire, stăvilire; zăgăzuire, îndiguire, baricadare, barare, blocare, blocaj (rar); fortificare, întărire; încuiere, zăvorîre, ferecare. Restricție; embargo; prohibiție. Adj. Barat, oprit, închis, zăgăzuit, îndiguit; împiedicat, înțepenit; zidit, închis; fortificat, întărit. Vb. A pune (a ridica) obstacole (în calea cuiva), a împiedica, a pune piedică (piedici); a pune bețe-n roate; a stăvili, a bara, a opri, a zăgăzui, a îndigui, a împrejmui, a îngrădi, a face (a ridica) un gard, a ridica (a construi) un zid, a zidi, a zidui (rar); a baricada, a ridica baricade; a fortifica, a întări; a închide, a zăvorî, a încuia, a fereca. A bloca, a încercui. V. apărare, împotrivire, împrejmuire, opoziție.

Intrare: obstacol
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstacol
  • obstacolul
  • obstacolu‑
plural
  • obstacole
  • obstacolele
genitiv-dativ singular
  • obstacol
  • obstacolului
plural
  • obstacole
  • obstacolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstacul
  • obstaculul
  • obstaculu‑
plural
  • obstacule
  • obstaculele
genitiv-dativ singular
  • obstacul
  • obstaculului
plural
  • obstacule
  • obstaculelor
vocativ singular
plural
ostacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obstacol, obstacolesubstantiv neutru

  • 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Întotdeauna i se împotrivea un obstacol neprevăzut. C. PETRESCU, C. V. 41. DLRLC
    • format_quote Proiectul de divorț al lui Grigore i se părea obstacolul cel mai grav, pe care trebuie neapărat și în primul rînd să-l înlăture. REBREANU, R. I 255. DLRLC
    • format_quote Păturică... își luase hotărîrea de a deveni om mare, și nici un obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă. FILIMON, C. 77. DLRLC
  • 2. sport Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cursă de obstacole. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.