bavetă sf [At: DEX² / V: babe~ / Pl: ~te / E: fr bavette] 1 Partea de sus a unui șort. 2 Bărbiță. 3 Șorț de tablă montat deasupra coamei la acoperiș. 4 Apărătoare de cauciuc pusă la roțile din spate ale unui autovehicul, pentru a diminua stropirea.

bavétă s.f. 1 Șervet de pînză, de plastic etc. care se prinde sub bărbia copiilor mici, în timpul mesei; (fam.) bărbiță. 2 Partea de sus a unui șorț. 3 (constr.) Șorț de tablă, montat deasupra coamei, la acoperiș. 4 Apărătoare de cauciuc pusă la roțile din spate ale unui autovehicul, pentru a diminua stropirea roților. • pl. -e. și babétă s.f. /<fr. bavette.

BAVETĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gîtul copiilor cînd mănîncă; bărbiță. 2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș. 3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr. bavette].

BAVETĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette)

BAVETĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic) care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bărbiță. [G.-D. bavetei] /<fr. bavette

babetă² sf vz bavetă

babétă² s.f. v. bavetă.

bavetă (bavețică; apărătoare) s. f., g.-d. art. bavetei; pl. bavete

bavetă s. f., g.-d. art. bavetei; pl. bavete

bavetă s. f., pl. bavete

BAVETĂ s. bavețică, bărbiță, (rar) bărbie. (~ pentru copiii mici.)

BAVETĂ s. bavețică, bărbiță, (rar) bărbie. (~ pentru copiii mici.)

bavetă (bavete), s. f. – Bărbiță, bavețică. Fr. bavette.