BIDINEA, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badana s. f.] – Din tc. badana.

bidinea sf [At: ALECSANDRI, T. 412 / V: (reg) badana / Pl: ~ele / E: tc badana] Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit.

bidinea s.f. 1 Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit, făcută mai ales din păr de porc. În via părăginită... parc-ar fi scuturat cineva bidinele înmuiate în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei (DELAVR.). ◊ Compar. Barbe cît badanalele de mari (CR.). 2 (vulg.) Organ genital feminin. • pl. -ele. și (reg.) badana s.f. /<tc. badana.

BIDINEA (pl. -nele), Mold. BADANA (pl. -nale) sf. Perie (mai adesea) cu coada lungă pentru spoit pereții (🖼 473): bidinele muiete în roșu, galben și albastru (DLVR.); cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari (CRG.) [tc. badaná].

BIDINEA, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badana s. f.] – Din tc. badana.

BIDINEA, bidinele, s. f. Perie de spoit pereții, de obicei cu coadă lungă, făcută (mai ales) din păr de porc. Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mîna pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97. În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221. – Variantă: (Mold.) badana, badanale (LESNEA, I. 127, CREANGĂ, A. 129, ALECSANDRI, T. 412), s. f.

BIDINEA, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badana s. f.] – Tc. badana.

BIDINEA ~ele f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereților. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana

bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ].

bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.

badana sf vz bidinea

bridinea^[1] sf vz bidinea

brighinea^[1] sf vz bidinea

bringhinea^[1] sf vz brighinea

badaná s.f. v. bidinea.

badaná V. bidinea.

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele, art. bidinelele

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele

bidinea

BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor.

BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor. (Cu ~ se văruiesc pereții.)

bidinea (bidinele), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).

bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf.