buștean sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihan / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă¹, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

buștean s.m. 1 Partea trunchiului unui copac rămasă după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pămînt, care se îndepărta uneori prin ardere; buturugă. ◊ Expr. A ajunge să bată buștenii = a deveni orb. ◊ Compar. Eu, săracan de mine, pîrlită ca un buștean (GORJ.). 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi. Auzeam uruitul ferăstraielor care tăiau în lung bușteni (CA. PETR.). ◊ (adv.; cu val. intensivă, sugerînd imobilitatea, insensibilitatea sau izolarea) De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean (POP.). ◊ Expr. = A (se) lămuri buștean = a fi sau a face pe cineva să rămînă nedumerit în urma unei explicații neclare. A fi (sau a sta, a rămîne mort) (ca un) buștean (negru) = a fi (sau a sta, a rămîne) neclintit, nemișcat, nesimțitor, fără vreun semn de viață. E greu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean (SLAV.). A dormi buștean v. dormi. 3 Butuc (la roată). • pl. -eni. și (reg.) buștihan, boștean s.m. /<săs. bumštam = germ. Baumstamm.

BUȘTEAN, Băn. Trans. BUȘTAN, Mold. BUȘTIHAN sm. 1 🌳 Trunchiu de copac tăiat și curățit de crăci (🖼 687) trecu prin niște păduri cu buștenii ca butia ISP.; găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș CRG.; proverb: a dormi, a rămînea (mort) ~, a dormi butuc, neclintit, nemișcat, fără a da semn de viață: tinerii fără grijă dorm buștean CAR.; cînd se întoarse la prăvălie, găsi pe toți morți, bușteni ISP. ¶ 2 🔧 Butucul roții.

BUȘTEAN, bușteni, s. m. Trunchi de copac (de obicei întreg) tăiat și curățit de crengi; partea tulpinii rămasă în picioare, după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pămînt. V. butuc, buturugă. Înșfăcă într-o singură mînă gleznele subțiri ale lui Ioniță... și așa, purtîndu-l ca pe un buștean, porni spre poartă. GALAN, Z. R. 271. Pare că un rîu de bușteni curge printre munți. BOGZA, C. O. 372. Peștii... pluteau alături cu buștenii noduroși de stejari. ODOBESCU, S. III 276. ◊ (Ca termen de comparație pentru a arăta imobilitatea, insensibilitatea sau izolarea; uneori adverbial) E greu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean. SLAVICI, O. I 357. Găsi pe toți morți bușteni. ISPIRESCU, L. 139. De nu vii, bade-n o lună, Mă afli pe cîmp nebună; De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean! HODOȘ, P. P. 217. De știam Cît o să pat într-un an... Rămîneam singur buștean. TEODORESCU, P. P. 324. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adînc. Neauzind cocoșul cîn- tînd, dormi buștean, pînă se apropie ziua bine. ȘEZ. V 20. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămînea) tot nedumerit, în urma unor explicații neclare.

BUȘTEAN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pămînt după tăiere. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adînc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămîne) nedumerit în urma unei explicații neclare.

BUȘTEAN ~eni m. 1) Tulpină a unui copac curățată de crengi; trunchi. 2) Bucată groasă de lemn de foc; butuc; buturugă. 3) fig. fam. Persoană lipsită de pricepere și de simțire; om nepriceput și nesimțit. * A dormi ~ a dormi adânc, fără simțire; a dormi bute. A (se) lămuri ~ a da (sau a primi) o explicație neclară; a lăsa (sau a rămâne) nelămurit. /Orig. nec.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.

bușteán m., pl. enĭ (sas. bumštam, germ. baum-stamm, trunchĭ de copac. cp. și cu buștihan). Vest. Trunchĭ de copac tăĭat și fără ramurĭ. Fig. Om prost. Adv. A dormi buștean, a dormi búmben, a dormi butuc, adînc, greŭ, dus. V. butuc, cĭolpan.

boștean sm vz buștean

buștihan sm vz buștean

buștiuhan sf vz buștihan

boștean s.m. v. buștean.

buștihan s.m. v. buștean.

APA TURBURE BUȘTENI ADUCE (pr.) = Ca să produci ceva trebue să te trudești.

❍BUȘCAN sm. Băn. = BUȘTEAN.

BUȘTIHAN 👉 BUȘTEAN.

buștihan m. Mold. V. buștean: găsește un buștihan putregăios CR.

buștean² s. m., pl. bușteni

+buștean¹ (fam.) adv. (a dormi ~)

buștean s. m., pl. bușteni

buștean s. m., pl. bușteni

buștean, -teni.

BUȘTEAN s. 1. v. buturugă. 2. butuc, (înv. și reg.) pociumb. (~ rămas în pământ după tăierea copacului.)

BUȘTEAN s. v. butuc.

buștean s. v. BUTUC.

BUȘTEAN s. 1. butuc, buturugă, ciot, (pop.) bucium, teșitură, (reg.) boancă, buștihan, butură, ciomp, ciuteică, gros, (prin Ban. și Transilv.) bălvan, (Mold.) ciotcă, (Olt.) ciumpan, (prin Mold.) lostopană, (Olt. și Ban.) turugă, tutuc. (Pune un ~ pe foc.) 2. butuc, (înv. și reg.) pociumb. (~ rămas în pămînt după tăierea copacului.)

buștean (bușteni), – 1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. boștean, (Mold.) buștihan. – Mr. buștină „funingine”. Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenței din mr., și nici der. buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toți acești der. pare a se recunoaște un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.

a dormi buștean / dus / greu expr. a avea un somn profund.

a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit.