14 definiții pentru canoniza

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

canoniza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~zez / E: fr canoniser, lat canonisare] (C.i. oameni) A canonisi (4).

CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rîndul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).

CANONIZA vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rîndul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].

CANONIZA vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)

A CANONIZA ~ez tranz. rel. (persoane decedate) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți; a sanctifica; a sacraliza. /<fr. canoniser, lat. canonisare

canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici).

*canonizéz v. tr. (lat. canonízo, -áre, d. vgr. kanonízo). Pun în număru sfinților.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canonizez, 3 canonizea; ind. prez. 1 sg. să canonizez, 3 să canonizeze

canoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizea

canoniza vb., ind. prez. 1 sg. canonizez, 3 sg. și pl. canonizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANONIZA vb. v. sfinți.

CANONIZA vb. (BIS.) a sfinți, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (~ un mucenic.)

Intrare: canoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canoniza
  • canonizare
  • canonizat
  • canonizatu‑
  • canonizând
  • canonizându‑
singular plural
  • canonizea
  • canonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • canonizez
(să)
  • canonizez
  • canonizam
  • canonizai
  • canonizasem
a II-a (tu)
  • canonizezi
(să)
  • canonizezi
  • canonizai
  • canonizași
  • canonizaseși
a III-a (el, ea)
  • canonizea
(să)
  • canonizeze
  • canoniza
  • canoniză
  • canonizase
plural I (noi)
  • canonizăm
(să)
  • canonizăm
  • canonizam
  • canonizarăm
  • canonizaserăm
  • canonizasem
a II-a (voi)
  • canonizați
(să)
  • canonizați
  • canonizați
  • canonizarăți
  • canonizaserăți
  • canonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • canonizea
(să)
  • canonizeze
  • canonizau
  • canoniza
  • canonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canoniza, canonizezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.