opțiuni
  • info

15 definiții pentru sanctifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.

SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.

sanctifica vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 705 / V: (înv) ~fia, (înv) sant~, sănți~ / Pzi: sanctific / E: lat sanctificare, fr sanctifier] 1 (În religia creștină; c. i. oameni) A trece în rândul sființilor Si: a sfinți1 (1), (înv) a sacra (1). 2 (Liv) A considera sfânt (1). 3 (Liv; c. i. obiecte) A sfinți1 (9). 4 (Liv) A consfinți (1).

SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece (pe cineva) în rîndul sfinților; a sfinți.

SANCTIFICA vb. I. tr. A trece în rîndul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctific. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].

SANCTIFICA vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)

A SANCTIFICA sanctific tranz. rel. A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier

sanctificà v. a (se) face sfânt.

sanctifia v vz sanctifica

sănțifica v vz sanctifica

* sanctífic, a -á v. tr. (lat. sanctifico, -áre). Sfințesc, fac sfînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sanctifica (a ~) (desp. sanc-ti-) vb., ind. prez. 1 sg. sanctific, 2 sg. sanctifici, 3 sanctifică; conj. prez. 1 sg. să sanctific, 3 să sanctifice

sanctifica (a ~) (sanc-ti-) vb., ind. prez. 3 sanctifică; conj. prez. 3 să sanctifice

sanctifica vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctific, 3 sg. și pl. sanctifică; conj. prez. 3 sg. și pl. sanctifice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SANCTIFICA vb. v. canoniza, sfinți.

sanctifica vb. v. CANONIZA. SFINȚI.

Intrare: sanctifica
  • silabație: sanc-ti- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sanctifica
  • sanctificare
  • sanctificat
  • sanctificatu‑
  • sanctificând
  • sanctificându‑
 singular plural
  • sanctifică
  • sanctificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sanctific
 (să)
  • sanctific
  • sanctificam
  • sanctificai
  • sanctificasem
a II-a (tu)
  • sanctifici
 (să)
  • sanctifici
  • sanctificai
  • sanctificași
  • sanctificaseși
a III-a (el, ea)
  • sanctifică
 (să)
  • sanctifice
  • sanctifica
  • sanctifică
  • sanctificase
plural I (noi)
  • sanctificăm
 (să)
  • sanctificăm
  • sanctificam
  • sanctificarăm
  • sanctificaserăm
  • sanctificasem
a II-a (voi)
  • sanctificați
 (să)
  • sanctificați
  • sanctificați
  • sanctificarăți
  • sanctificaserăți
  • sanctificaseți
a III-a (ei, ele)
  • sanctifică
 (să)
  • sanctifice
  • sanctificau
  • sanctificară
  • sanctificaseră
sanctifia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănțifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sanctifica, sanctificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.