24 de definiții pentru carbon
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (8)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARBON s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
carbon sn [At: I. IONESCU, M. 312/ Pl: (înv) ~uri sn, ~i sm / E: fr carbone, lat carbo, -onis] 1 Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbune, petrol, în gaze etc., iar, în stare elementară, în diamant, în grafit și în cărbunele negru. 2 (Îs) ~14 Izotop radioactiv al carbonului care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. 3 (Șîs) Hârtie ~ Hârtie foarte subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii Si: indigo, (înv) plombagină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARBON s. n. Metaloid tetravalent foarte răspîndit în natură, fiind componentul de bază al tuturor substanțelor organice; se găsește mai ales în cărbunii de pămînt, în gazele naturale, în petrol, iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. Chimia organică este chimia carbonului. * (Hîrtie) carbon = hîrtie acoperită pe una din fețe cu o substanță chimică colorată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBON s. n. Metaloid foarte răspîndit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice; care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ (Hîrtie-)carbon = hîrtie acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică colorantă, întrebuințată la scoaterea de copii. – Fr. carbone (lat. lit. carbo, -onis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARBON s.n. Metaloid tetravalent care se găsește în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pămînt etc. ◊ Hîrtie carbon = hîrtie avînd pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< fr. carbone, cf. lat. carbo – cărbune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARBON s. n. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. ♦ hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< fr. carbone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARBON n. Metaloid, foarte răspândit în natură (sub formă de grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pământ și bitumuri) și în bioxidul de carbon, component de bază al tuturor substanțelor organice vegetale și animale. ~ primar. /<fr. carbon, lat. carbo, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carbon n. corp simplu solid, cărbune în stare pură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*carbón n. (fr. carbone, cărbune chimic, diferit de charbon, cărbune din natură). Chim. Cărbune chimic pur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carbon s. n. (și în: hârtie ~); simb. C
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carbon s. n.; simb. C
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carbon s. n., simb. C
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârtie carbon s. f. + s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârtie carbon s. f. + s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CARBON s. v. indigo.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARBON s. indigo, plombagină, hîrtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIOXID DE CARBON s. v. acid carbonic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HIDRAT DE CARBON s. v. glucidă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TETRACLORURĂ DE CARBON s. (CHIM.) tetraclormetan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bioxid de carbon s. v. ACID CARBONIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIDRAT DE CARBON s. (BIOL.) glucid, zahar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TETRACLORURĂ DE CARBON s. (CHIM.) tetraclormetan.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CARBON (< fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se găsește în natură, în stare elementară, cristalină (diamant, grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pămînt și bitumuri), în unele roci sedimentare (carbonați), în dioxidul de carbon și în toate substanțele organice, combinate cu alte cîteva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Funcționează în combinații în starea de valență 4. Intră în compoziția unor aliaje de mare importanță în tehnică. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia naștere în atmosferă; este folosit ca atom marcat (v. și geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare în arheologie. Hîrtie-c. = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo (IV).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
carbonsubstantiv neutru
- 1. Element chimic (metaloid tetravalent), foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Chimia organică este chimia carbonului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. DEX '09 DEX '98
- 1.2. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii. DEX '09 DLRLC DNsinonime: indigo plombagină
-
- comentariu C DOOM 2
etimologie:
- carbone DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- carbo, -onis DEX '09 DEX '98 DLRM DN