15 definiții pentru celibat
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
celibat sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necăsătorite Si: burlăcie, burlăcărie, holteie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, stare a unei persoane necăsătorite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CELIBAT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELIBAT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CELIBAT n. Stare civilă a celibatarului; burlăcie. /<fr. célibat, lat. caelebatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
celibat n. starea celui neînsurat: celibatul preoților catolici deveni obligatoriu dela 1074.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
celibat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celibat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celibat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CELIBAT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ul lui n-a durat mult.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CELIBAT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CELIBAT. Subst. Celibat, burlăcie, holteie, feciorie, junie (înv.). Burlac, celibatar, holtei, holteiaș (dim.), fecior, june (reg.), bărbat neînsurat (necăsătorit), flăcău tomnatic, becher (fam.), becheraș (dim., fam.), cavaler (pop.). Fecioară, femeie nemăritată, femeie necăsătorită, femeie singură, fată bătrînă, fată rămasă, celibatară. Misoginism (livr.), misoginie, misogamie. Misogin. Adj. Burlac, necăsătorit. Misogin. Vb. A fi neînsurat (necăsătorit, burlac), a burlăci, a holtei, a feciori (pop.), a sta necăsătorit (neînsurat), a rămîne necăsătorit (neînsurat). A fi necăsătorită (nemăritată); a fi liberă, a trăi singură, a sta necăsătorită (nemăritată), a rămîne necăsătorită (nemăritată), a fi fată în păr, a rămîne fată în păr, a rămîne fată bătrînă, a îmbătrîni în vatră, a împleti cosiță albă. V. divorț, văduvie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
celibatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: burlăcie holteie necăsnicie necăsătorie
etimologie:
- célibat DEX '09 DEX '98 DN
- caelibatus DEX '09 DEX '98 DN