9 definiții pentru cerculeț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.
CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cerculeț sn [At: MANOLESCU, I. 171/ Pl: ~e / E: cerc + -uleț] 1-38 (Șhp) Cerc (1-6, 1-13) (mic) Si: cercurel (1-38), cercușor (1-38), cercuț (38). 39 (Bot; reg) Cerențel (1) (Geum urbanum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.) Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cerculeț s. n., pl. cerculețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cerculeț s. n., pl. cerculețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cerculeț s. n., pl. cerculețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CERCULEȚ s. cercușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCULEȚ s. cercușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |