8 definiții pentru cercurel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERCUREL, cercurele, s. n. (Rar; mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
cercurel sn [At: ALECSANDRI, P. P. 136 / Pl: ~e / E: cercuri + -el] 1-38 (Șhp) Cerculeț (1-38).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUREL cercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CERCURELE s. n. pl. Cerculețe. Peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. Frunze galbene cad din cînd în cînd, însemnind pe luciu puncte și cercurele. SADOVEANU, O. III 242. La Galați... se ducea Lăsînd... Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vîrteje-n cercurele. ALECSANDRI, P. P. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCURELE s. n. pl. Cerculețe (2). – Din cercuri (pl. lui cerc) + suf. -ele.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cercurel (rar) s. n., pl. cercurele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercurel (rar) s. n., pl. cercurele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercurel s. n., pl. cercurele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cercurel, cercurelesubstantiv neutru
-
- Peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. Frunze galbene cad din cînd în cînd, însemnînd pe luciu puncte și cercurele. SADOVEANU, O. III 242. DLRLC
- La Galați... se ducea Lăsînd... Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vîrteje-n cercurele. ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
-
etimologie:
- Cerc + -el. DEX '98 DEX '09