CHIVERNISEALĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

chiverniseală sf [At: URECHE, ap. LET. I, 104/6 / V: chev~, (înv) chivir~, schiv~ / Pl: ~seli, (înv) ~sele / E: chivernisi + -eală] (Pfm) 1 Administrare. 2 Pricopsire. 3 Aprovizionare. 4 Avere agonisită. 5 Economisire.

CHIVERNISEALĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; p. ext. (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

CHIVERNISEALĂ, chiverniseli, s. f. 1. Acțiunea de a chivernisi; administrare (bună); mijloc de trai, subzistență. 2. (Adesea peiorativ) Căpătuire, procopseală. Eminescu vrea să înfățișeze... adevăratul caracter al guvernării de spoliere și chiverniseală personală a oamenilor politici intrați în funcțiuni publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/8. Pentru el școala nu are o chiverniseală, nu se gîndea la: treci zi, treci noapte, apropie-te leafă. GHICA, S. A. 71. – Pl. și: chivernisele (ISPIRESCU, U. 86).

CHIVERNISEALĂ ~eli f. pop. 1) Administrare a unei gospodării. 2) Avere chivernisită de cineva. [Sil. -sea-lă] /a chivernisi + suf. ~eală

CHIVERNISEALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SV) Conducere, guvernare, administrare. A: Tocmit-au boieriile mari în sfat, de chiverniseala țării și a pămîntului Moldovei. URECHE. Iară a celor înțelepți politici chiverniseală iaste ca nici in frica fricosului să cadză, nici in norocul norocosului să ispitească. CI, 173; cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN; CANTEMIR, HR.: PSEUDO-MUSTE. B: Te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei pungi. ANTIM; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: Bogăție multă și fără chiverniseală. ÎF, 72^r. ♦ (ȚR) Organizare, aranjament. Cu nici o chivernisală ostășască nu iaste leasne a lua cetatea. IR 1755, 23^v; cf. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Judecată, chibzuință. Nu bună socoteală în chivernisala ta pui, ce numai ceale ce spre rău mărg gîndesti. CD 1698, 11^v. Înțăleapta chivernisala sa. NCL II, 291; cf. CD 1698, 21^r; CD 1770, 13^r, 24^v. 2. (Mold., ȚR) Agonisire, subsistență. A: A ara, a sămăna, viia a lucra. neguțitorie a face, carile toate pentru a omului chiverniseală sînt. CD 1698, 391. Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1754, 6^v; cf. CD 1698, 27^v, 44^v; CI 170; CD 1770, 32^v, 39^r, 44^v; H 1771, 92^r; BUCOAVNĂ 1775, 61^r. B: Numai pentru chiverniseală slujăscu la frînci. IM 1730, 10^v. Etimologie: chivernisi + suf. -eală. Vezi și chiverni, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisire; hotnogie; chiteală, chitire, chitit², chititură, sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1).

chiverniseală f. 1. (învechit) administrațiune: reaua chiverniseală a Domnilor fanarioți; 2. (ironic) câștig, procopseală: pentru dascălul Chiosea școala nu era o chiverniseală GHICA; 3. în special, funcțiune (mai ales sinecură): să dobândim chiverniseală și să strângem stare FIL.

chiverniseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și schiv- (nord).

chevernisală sf vz chiverniseală

cheverniseală sf vz chiverniseală

chivirniseală sf vz chiverniseală

chiverniseală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chiverniselii; pl. chiverniseli

chiverniseală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chiverniselii; pl. chiverniseli

chiverniseală s. f., g.-d. art. chiverniselii; pl. chiverniseli

chiverniseală, -seli.

CHIVERNISEALĂ s. v. administrare, administrație, agoniseală, agonisire, agonisită, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, economie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

CHIVERNISEALĂ s. v. îmbogățire.

chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONOMIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

CHIVERNISEALĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)