11 definiții pentru căpătuire
din care- explicative (4)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpătuire sf [At: HAMANGIU, C. C., 316 / Pl: ~ri / E: căpătui] 1-2 Asigurare a existenței (sau a viitorului cuiva) Si: căpătuială (1). 3 (Fam) Căsătorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIRE s. f. Acțiunea de a se căpătui, obținere a unei situații (prin mijloace condamnabile); căpătuială. (Familiar) Căsătorie. Domnul colonel își sorbea ultimele picături din cafea, istorisind cucoanei planul făcut cu căpătuirea nepotului lor, locotenentul Cireș. BUJOR, S. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIRE s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPĂTUIRE s. v. îmbogățire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIRE s. v. căsătorie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIRE s. căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (O ~ rapidă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpătuire s. v. CĂSĂTORIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
căpătuire, căpătuirisubstantiv feminin
- 1. Căpătuială, îmbogățire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căpătuială îmbogățire
- 1.1. Căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căsătorie
- Domnul colonel își sorbea ultimele picături din cafea, istorisind cucoanei planul făcut cu căpătuirea nepotului lor, locotenentul Cireș. BUJOR, S. 141. DLRLC
-
-
etimologie:
- căpătui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.