opțiuni
  • info

8 definiții pentru ciobănel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el.

CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el.

ciobănel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 3 / Pl: ~ei / E: cioban2 + -el] 1-2 (Șhp) Cioban2 (1) (drag).

CIOBĂNEL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. Pe deal... ne înlîlnim cu un ciobănel cu fața runănă, cu ochi vioi. SADOVEANU, O. VII 218. Ionel ciobănelu, care se lăsa cu caprele în vale, nu văzuse nimic din cele întîmplate în satul lui. BUJOR, S. 130. Mai în jos de stînă, Lîngă o fîntînă, Cîțiva ciobănei Vorbeau între ei. BOLINTINEANU, O. 79. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii

ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii

ciobănel s. m., pl. ciobănei, art. ciobăneii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOBĂNEL s. v. ciobănaș.

CIOBĂNEL s. ciobănaș, (rar) păstoraș, păstorel, (reg.) păcurăraș, păcurărel. (Un ~ cu turma de oi.)

Intrare: ciobănel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănel
  • ciobănelul
  • ciobănelu‑
plural
  • ciobănei
  • ciobăneii
genitiv-dativ singular
  • ciobănel
  • ciobănelului
plural
  • ciobănei
  • ciobăneilor
vocativ singular
  • ciobănelule
  • ciobănele
plural
  • ciobăneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobănel, ciobăneisubstantiv masculin

  • 1. Ciobănaș, păcurăraș, păcurărel, păstoraș, păstorel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciobănaș păcurăraș păcurărel păstoraș păstorel
    • format_quote Pe deal... ne întîlnim cu un ciobănel cu fața rumănă, cu ochi vioi. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
    • format_quote Ionel ciobănelu, care se lăsa cu caprele în vale, nu văzuse nimic din cele întîmplate în satul lui. BUJOR, S. 130. DLRLC
    • format_quote Mai în jos de stînă, Lîngă o fîntînă, Câțiva ciobănei Vorbeau între ei. BOLINTINEANU, O. 79. DLRLC
    • format_quote Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
etimologie:
  • Cioban + -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.