8 definiții pentru păcurărel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCURĂREL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.
PĂCURĂREL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcurărel sm [At: MARIAN, Î. / Pl: ~ei / E: păcurar1 + -el] 1-10 (Șhp) Păcurar1 (1-2, 5-7) (mic și simpatic) Si: păcurăraș (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCURĂREL, păcurărei, s. m. Ciobănaș, păcurăraș. Am și eu un frate, Un frumos păcurărel, Și are un toporel. MARIAN, Î. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcurărel (pop.) s. m., pl. păcurărei, art. păcurăreii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcurărel (pop.) s. m., pl. păcurărei, art. păcurăreii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcurărel s. m., pl. păcurărei, art. păcurăreii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCURĂREL s. v. ciobănaș, ciobănel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păcurărel s. v. CIOBĂNAȘ. CIOBĂNEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
păcurărel, păcurăreisubstantiv masculin
-
- Am și eu un frate, Un frumos păcurărel, Și are un toporel. MARIAN, Î. 108. DLRLC
-
etimologie:
- Păcurar + -el. DEX '09 DEX '98