CIRCUMSPECT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

circumspect, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer~, ~cons~, ~ă / Pl: ~cți, ~e / E: ns cf lat circumspectus, fr circonspect] 1-2 Care vorbește (și acționează) cu prudență Si: precaut, prudent. 3-4 Care trădează sau exprimă prudență Si: precaut, prudent.

CIRCUMSPECT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

CIRCUMSPECT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Atent în vorbele și acțiunile sale; precaut, prudent, chibzuit. Cu asemenea oameni... se învățase să fie circumspect. PETRESCU, A. 305.

CIRCUMSPECT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect].

CIRCUMSPECT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus)

CIRCUMSPECT ~tă (~ți, ~te) livr. Care dă dovadă de prudență; prevăzător; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect

circumspect a. care iea seamă la ce face, discret, prudent.

*circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă.

cercumspect, ~ă a vz circumspect

circumspect adj. m., pl. circumspecți; f. circumspectă, pl. circumspecte

circumspect adj. m., pl. circumspecți; f. circumspectă, pl. circumspecte

circumspect adj. m., pl. circumspecți; f. sg. circumspectă, pl. circumspecte

circumspect.

CIRCUMSPECT adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

CIRCUMSPECT adj. v. prudent.

CIRCUMSPECT adj. atent, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atitudine ~.)

circumspect adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

Circumspect ≠ imprudent, neprevăzător