13 definiții pentru ciudi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUDI, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna. 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen.

CIUDI, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna. 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen.

ciudi vr [At: CORESI, EV. 375/12 / Pzi: ~desc / E: vsl чоудити] (Înv) 1 A se minuna. 2 (Înv) A se mira. 3 (Înv) A se frământa (sufletește). 4 (Reg) A fi cuprins de ciudă Si: a se înciuda, a se supăra, a se necăji.

CIUDI, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A fi cuprins de ciudă; a se necăji, a se irita, a se supăra, a se mînia. V. înciuda. Mulți ziceau că Ionu Bodii nu-i nici o primejdie pentru fetele lor tinere și se ciudeau că le măritară așa de tinere. AGÎRBICEANU, S. P. 23. Și-acum stînd afară, Fira se ciudește Și mi se sfădește. COȘBUC, P. II 143. Pizma întrase-n ele, și se ciudeau toată ziua că au ajuns a fi supuse celei mai tinere. RETEGANUL, P. II 26. Scoase niște haine pe care le îmbrăcă, ciudindu-se că nu știa cum să le întrebuințeze. ISPIRESCU, L. 148. 2. (Învechit) A se frămînta cu gîndul, a fi neliniștit; a se întreba. Bărbatul singur în bordei S-a pomenit așa ca-mpins Cu gîndul la femei, Și se ciudea ce-i asta iară?... Nebune sînt? Ori ce le-a prins De stau așa pe-afară? COȘBUC, P. I 256. Ajunseră la împăratul, tatăl băiatului, carele îi aștepta și se ciudea de atîta întîrziere. ISPIRESCU, L. 38.

A SE CIUDI mă ~esc intranz. 1) pop. A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2) înv. A fi cuprins de neliniște; a intra în griji; a se îngrijora; a se neliniști; a se frământa; a se agita. 3) înv. A fi cuprins de mirare (sau de admirație); a rămâne mirat; a se mira; a se minuna; a se uimi. /<sl. țiuditien

ciudì v. 1. a se mira (sens ieșit din uz): în deșert dar ție mirarea și în zadar te ciudești PANN; 2. a se necăji: mă ciudiam cum de nu vine căruța ISP. [Locuțiunea a se ciudi de necaz: a se mâhni foarte («cum îl văzură zinele scăpat, se ciudiau de necaz că nu putură să-l prinză» ISP.) a servit de tranzițiune dela vechiul sens «a se mira» la cel modern «a se necăji»].

cĭudésc (mă) v. refl. (vsl. čuditi sen, a se mira. V. cĭudă). Rar azĭ. Mă mir. Mă încĭudez. (Vechĭ și ca v. tr. „a minuna”),

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciudi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciudesc, 3 sg. se ciudește, imperf. 1 sg. mă ciudeam; conj. prez. 1 sg. să mă ciudesc, 3 să se ciudească; imper. 2 sg. afirm. ciudește-te; ger. ciudindu-mă

!ciudi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciudește, imperf. 3 sg. se ciudea; conj. prez. 3 să se ciudească

ciudi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciudesc, imperf. 3 sg. ciudea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciudească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUDI vb. v. agasa, cruci, enerva, indispune, irita, înciuda, minuna, mira, necăji, nedumeri, plictisi, sâcâi, supăra, uimi, ului.

ciudi vb. v. AGASA. CRUCI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCIUDA. MINUNA. MIRA. NECĂJI. NEDUMERI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA. UIMI. ULUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciudi, ciudesc, vb. refl. – 1. A se supăra, a se întrista: „Mult s-au ciudit oamenii și s-au cântat babele de pățania fetei...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 63). 2. (înv.) A se mira: „Lumea-ntreagă s-ar ciudi / Ce dragoste poate hi” (Papahagi, 1925: 207). 3. A se frământa sufletește, a se zbuciuma: „Da’ Mutu, cum vede secera cea strâmbă și cizma cea găurită într-un capăt, să ciudește că oare ce-o fi acelea?” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 244). – Din sl. čuditi sen „a se mira” (Scriban, DEX, MDA).

ciudi, vb. refl. – A se mira; a fi uimit: „Lumea-ntreagă s-ar ciudi / Ce dragoste poate hi” (Papahagi: 207). – Din ciudă.

Intrare: ciudi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciudi
  • ciudire
  • ciudit
  • ciuditu‑
  • ciudind
  • ciudindu‑
singular plural
  • ciudește
  • ciudiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciudesc
(să)
  • ciudesc
  • ciudeam
  • ciudii
  • ciudisem
a II-a (tu)
  • ciudești
(să)
  • ciudești
  • ciudeai
  • ciudiși
  • ciudiseși
a III-a (el, ea)
  • ciudește
(să)
  • ciudească
  • ciudea
  • ciudi
  • ciudise
plural I (noi)
  • ciudim
(să)
  • ciudim
  • ciudeam
  • ciudirăm
  • ciudiserăm
  • ciudisem
a II-a (voi)
  • ciudiți
(să)
  • ciudiți
  • ciudeați
  • ciudirăți
  • ciudiserăți
  • ciudiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciudesc
(să)
  • ciudească
  • ciudeau
  • ciudi
  • ciudiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciudi, ciudescverb

  • 1. regional A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulți ziceau că Ionu Bodii nu-i nici o primejdie pentru fetele lor tinere și se ciudeau că le măritară așa de tinere. AGÎRBICEANU, S. P. 23. DLRLC
    • format_quote Și-acum stînd afară, Fira se ciudește Și mi se sfădește. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
    • format_quote Pizma întrase-n ele, și se ciudeau toată ziua că au ajuns a fi supuse celei mai tinere. RETEGANUL, P. II 26. DLRLC
    • format_quote Scoase niște haine pe care le îmbrăcă, ciudindu-se că nu știa cum să le întrebuințeze. ISPIRESCU, L. 148. DLRLC
  • 2. învechit A se mira, a se minuna. DEX '09 DEX '98
  • 3. învechit A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bărbatul singur în bordei S-a pomenit așa ca-mpins Cu gîndul la femei, Și se ciudea ce-i asta iară?... Nebune sînt? Ori ce le-a prins De stau așa pe-afară? COȘBUC, P. I 256. DLRLC
    • format_quote Ajunseră la împăratul, tatăl băiatului, carele îi aștepta și se ciudea de atîta întîrziere. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.