12 definiții pentru clan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAN, clanuri, s. n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. 2. (Peior.) Clică. – Din fr. clan.

CLAN, clanuri, s. n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. 2. (Peior.) Clică. – Din fr. clan.

clan sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr clan] 1 Comunitate gentilică specifică comunei primitive, formată din indivizi legați prin rudenie și limbă. 2 (La popoarele celtice) Trib puțin numeros. 3 (Fig) Grupare cu anumite interese. 4 (Rar) Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 5 (Prt) Clică.

CLAN, clanuri, s. n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (în special la scoțieni și la irlandezi). 2. (Peiorativ) Grupare, clică.

CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orînduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspîndească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan].

CLAN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ◊ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan)

CLAN ~uri n. 1) (în comuna primitivă) Comunitate formată din persoane legate prin relații de rubedenie și de limbă. 2) fig. depr. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clică; bandă; șleahtă; gașcă. /<fr. clan

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clan s. n., pl. clanuri

clan s. n., pl. clanuri

clan s. n., pl. clanuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLAN s. v. bandă.

CLAN s. (peior.) bandă, cârdășie, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (Un ~ de afaceriști.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLAN (< fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii înrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umană din comuna primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv întemeiat pe apartenența tuturor membrilor la același totem. 2. (MAT.) Mulțime K nevidă de părți ale unei mulțimi E, cu proprietatea că oricare ar fi două mulțimi din K reuniunea și diferența lor aparțin lui K. ◊ C. borelian = c. K avînd proprietatea că reuniunea unui număr infinit de mulțimi din K aparține lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clică.

Intrare: clan
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clan
  • clanul
  • clanu‑
plural
  • clanuri
  • clanurile
genitiv-dativ singular
  • clan
  • clanului
plural
  • clanuri
  • clanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clan, clanurisubstantiv neutru

  • 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Grup de familii înrudite la popoarele celtice. MDN '00
  • 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. DN
  • 3. peiorativ Bandă, clică, gașcă, grupare, șleahtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.