opțiuni
  • info

9 definiții pentru clevetire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.

CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.

clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).

CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetire (MACEDONSKI, O. II 224) s. f.

CLEFETIRE s. f. v. clevetire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri

clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri

clevetire s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLEVETIRE s. v. calomniere.

CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

Intrare: clevetire
clevetire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetire
  • clevetirea
plural
  • clevetiri
  • clevetirile
genitiv-dativ singular
  • clevetiri
  • clevetirii
plural
  • clevetiri
  • clevetirilor
vocativ singular —
plural —
clefetire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clefetire
  • clefetirea
plural
  • clefetiri
  • clefetirile
genitiv-dativ singular
  • clefetiri
  • clefetirii
plural
  • clefetiri
  • clefetirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clevetire, clevetirisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bârfire calomniere defăimare ponegrire
    • format_quote Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. DLRLC
    • format_quote Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. DLRLC
    • format_quote Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
etimologie:
  • vezi cleveti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.