22 de definiții pentru defăimare
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFĂIMARE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (Înv.) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.
defăimare sf [At: DOSOFTEI, PS. 42/12 / V: ~fai~, ~faium~, ~fam~, ~ăm~, desf~, difaim~ / Pl: ~mări / E: defăima] 1 (Înv) Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane Si: defăimat1 (1), (înv) defăimăciune (1), defăimătură (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Vorbire de rău a cuiva Si: bârfire, defăimat1 (7), ponegrire, (înv) defaimă (1), defăimăciune (7), defăimătură (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11 (Îvr; îe) A lua în ~ A lua în batjocură. 12-13 Compromitere a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: defăimat1 (11-12), (înv) defăimăciune (11-12), defăimătură (11-12). 14 (Înv) Decădere. 15 (Înv) Profanare. 16 (Înv) Critică vehementă Si: defăimat1 (15), (înv) defăimăciune (15), defăimătură (15). 17 (Înv) Condamnare. 18 (Înv) Stigmatizare. 19 (Îvr) Anulare a unui act Si: defăimat1 (18), (înv) defăimăciune (18), defăimătură (18). 20 (Reg; îf desf~) Prefăcătorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFĂIMARE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEFĂIMARE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hulă. Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala... toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (Învechit) Dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere! NEGRUZZI, S. I 323.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defăimare f. acțiunea de a defăima și rezultatul ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
defăĭmáre f. Acțiunea de a defăĭma.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
defaimare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defaiumare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defamare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defămare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăimare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
difamiare sf vz defamare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
difăimare sf vz defăimare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defăimare (desp. -făi-) s. f., g.-d. art. defăimării; pl. defăimări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
defăimare (-făi-) s. f., g.-d. art. defăimării; pl. defăimări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defăimare s. f. (sil. -făi-), g.-d. art. defăimării; pl. defăimări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFĂIMARE s. v. desconsiderare, desconsiderație, dispreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFĂIMARE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
defăimare s. v. DESCONSIDERARE. DESCONSIDERAȚIE. DISPREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFĂIMARE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire. bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigore, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Defăimare ≠ elogiere, glorificare, venerare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEFĂIMARE. Subst. Defăimare, ponegrire, ponegreală, denigrare, comeraj (rar), vituperație (livr.), discreditare, dezonoare; blasfemie, calomnie, calomniere, bîrfă (fam.), bîrfit, bîrfeală, bîrfire, ponos (pop.), clevetire (pop. și fam.), cleveteală (pop. și fam.), clevetă (înv.). Jignire, ofensă, ofensare, apostrofă, insultă, insultare, hulă (pop.), hulire (pop.), vorbă grea, ocară (pop.), ocărîre (rar), injurie, înjosire, umilire, umilință, ultragiu, ultragiere. Defăimător, difamator (franțuzism), denigrator, detractor (livr,), calomniator, hulitor, ponegritor, clevetitor, clevetici, bîrfitor, infamator (rar), criticant (rar), mahalagiu, mahalagioaică, mahalagiță (reg.). Gurile rele. Adj. Defăimător, infamator (rar), infamant, difamant (franțuzism), ponegritor, denigrator, calomniator, calomnios, bîrfitor, batjocoritor. Jignitor, ofensator, ofensant (rar), insultător, hulitor, injurios, înjositor. Defăimat, denigrat, calomniat, bîrfit, terfelit (fig.). Jignit, ofensat, insultat, umilit, înjosit, ultragiat. Vb. A defăima, a ponegri, a denigra, a vitupera (livr.), a detracta (livr.), a blasfemia (livr.), a discredita, a dezonora, ă batjocori, a terfeli (fig.), a calomnia, a vorbi cu păcat, a face (pe cineva) cîrpă de șters, a face pe cineva troacă (albie) de porci; a bîrfi, a ponosi (înv. și reg.), a cleveti (pop. și fam.), a vorbi de rău, a-i scoate (scorni) cuiva nume, a da pe cineva prin tîrg, a scorni minciuni, a-i scoate cuiva cîntece, a împroșca (a azvîrli) cu noroi în cineva, a tîrî în noroi, a lega tinicheaua de coada (cuiva). A jigni, a ofensa, a insulta, a aduce o jignire, (o ofensă, o insultă), a huli (pop.), a ocărî (pop.), a umple pe cineva de bogdaproste, a porcăi (fam.), a înjosi, a ultragia, a face de ocară (de vorbă, de rîs), a înjura, a da (a lua) în tărbacă (tărbăceală); a se alege cu ocări, a se umple de bogdaproste, a intra în gura lumii. Adv. (În mod) defăimător, calomnios, insultător. V. batjocură, blestem, discreditare, dispreț, neprincipialitate, ofensă, provocare; rtmilință.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-făi-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
defăimare, defăimărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
- Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala... toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. DLRLC
- 1.1. Batjocură, desconsiderare, desconsiderație, dispreț, umilire. DEX '09 DLRLCsinonime: batjocură desconsiderare desconsiderație dispreț umilire
- Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
- Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere! NEGRUZZI, S. I 323. DLRLC
-
-
etimologie:
- defăima DEX '98 DEX '09