CLĂDIRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție la suprafață, constituită din fundație, pereți, acoperiș etc., cu încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc. – V. clădi. repeat  definiție circulară

clădire sf [At: ODOBESCU, S. III, 72 / Pl: ~ri / E: clădi] 1 Construire. 2 (Ccr) Construcție. 3 Corp de construcție.

CLĂDIRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte și instalații etc. – V. clădi.

CLĂDIRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. Plantele furajere să fie cosite la timp, iar uscarea și clădirea lor să se facă în bune condiții. REZ. HOT. I 237. 2. (Concretizat) Construcție, edificiu. Gospodarii... n-au cînd se abate pe la acea clădire de scînduri vechi. SADOVEANU, N. F. 40. În toată clădirea nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie, apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. REBREANU, R. I 18. ◊ Fig. Ca să dărîmăm clădirea Ce-o zidește un fățarnic pe-un atît de-adînc temei, E de-ajuns să se-nțeleagă două inimi de femei. DAVILA, V. V. 88.

CLĂDIRE ~i f. 1) v. A CLĂDI. 2) Construcție destinată pentru adăpostirea oamenilor, a animalelor sau a bunurilor materiale. [Art. clădirea; G.-D. clădirii] /v. a clădi

clădire f. 1. construcțiune, edificiu; 2. fig. clădiri de visuri nalte AL.

clădíre f. Acțiunea de a clădi. Edificiŭ, construcțiune.

clădire-monument s. f. Clădire cu valoare de monument (istoric, de artă) ◊ „Polonia este bogată în clădiri-monumente istorice.” Sc. 23 V 63 p. 5. ◊ „Vizavi de clădirea veche, clădirea-monument de artă a Școlii superioare de arhitectură.” I.B. 10 III 78 p. 1 (din clădire + monument)

clădire-turn s. f. Bloc foarte înalt ◊ „Este realizabilă construirea unei clădiri-turn de 4000 m înălțime, destinată unui milion de locuitori?” Sc. 2 XI 70 p. 4. ◊ „Tehnicienii de la Consiliul național al cercetării din Canada propun un procedeu, pe care l-au pus de curând la punct, pentru salvarea – în caz de incendiu – a locatarilor clădirilor-turn.” R.l. 22 II 74 p. 6 (din clădire + turn)

clădire s. f., g.-d. art. clădirii; pl. clădiri

clădire s. f., g.-d. art. clădirii; pl. clădiri

clădire s. f., g.-d. art. clădirii; pl. clădiri

CLĂDIRE s. 1. v. construire. 2. v. casă. 3. v. local.

CLĂDIRE s. 1. construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casă, construcție, imobil, zidire, (înv.) ziditură. (O ~ impunătoare.) 3. (concr.) local. (~ școlii.)

Clădire ≠ dărâmare