CODICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente din Evul Mediu sau, p. ext., de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat. [Var.: codex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

codice sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ / V: -dex (pl: ~uri) / E: lat codex, -icem] 1 Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2 (Jur; înv) Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale. 3 (Pex) Culegere (manuscrisă) de texte vechi, de obicei cu conținut variat.

CODICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: codex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

CODICE, codice, s. n. 1. (Învechit) Cod (1). Intră în horă... uitindu-și de diplomă... de codicele civil și de cel penal. MACEDONSKI, O. III 12. 2. Manuscris care cuprinde o culegere de texte vechi. Codicele Voronețean.

CODICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis)

CODICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis

codice m. 1. corp de legi, prezentând totalitatea unei legislațiuni asupra cutării sau cutării materii: codice de comerț, de justiție militară; codice civil, care regulează raporturile omului cu concetățenii săi ca tată, fiu, frate, moștenitor, testator, etc.; codice de procedură civilă, care determină competința tribunalelor și formele de urmat în procesele ordinare; codice penal, care tratează despre delicte și crime și cum trebue să fie pedepsite; codice de instrucțiune criminală, care regulează modul de a constata și urmări crimele. Codicele Napoleon din 1804 se introduse la noi în 1865 în locul fostelor Condice ale lui Caragea și Calimah (1817), precese la rândul lor de Pravilele lui Mateiu-Basarab și Vasile-Lupu (1652), acestea din urmă traduse după Vasilicale, la cari s’au introdus unele și din obiceiul pământului; 2. manuscript vechiu: Codicele Voronețian, conținând Faptele Apostolilor, monument literar din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16).

codex sf vz codice

CODEX ~uri n. înv. v. CODICE. /<lat. codex

Teodosian a. Codice Teodosian, redactat din ordinul lui Teodosiu II si pus în vigoare la Constantinopole și la Roma în anul 439.

codice s. n., art. codicele; pl. codice

codice s. n., pl. codice

codice s. n., pl. codice

codice, pl. codice

codice, -ce.

CODICE s. v. cod.

codice s. v. COD.

codice, codice s. n. 1. (Înv.) Cod. 2. Manuscris miscelaneu care cuprinde texte vechi; codex, cod. ◊ Codicele de la Cohalm = manuscris de texte profane și religioase apocrife din sec. 16, descoperit la Cohalm, azi Rupea, jud. Brașov. Reprezintă un monument de limbă veche românească. ◊ Codicele Teodorescu = manuscris de texte religioase apocrife din sec. 16, monument de limbă veche românească. ◊ Codicele voronețean = manuscris românesc de la începutul sec. 16, descoperit la m-re Voroneț în 1871. Cuprinde unul dintre cele mai vechi texte românești cunoscute (fragmente din Faptele apostolilor, traduse din slavonă), scrise în grai rotacizant în Maramureș sau în nordul Ardealului. – Din lat. codex, -icis.