6 definiții pentru combinator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMBINATOR, -OARE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
combinator1 adj. m., s. m., pl. combinatori; adj. f., s. f. sg. și pl. combinatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
combinator1 adj. m., pl. combinatori; f. sg. și pl. combinatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
combinator adj. m., pl. combinatori; f. sg. și pl. combinatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
combinator, combinatoareadjectiv
- 1. Care combină, care determină o combinație. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: combinatoriu
etimologie:
- kombinator DEX '98 DEX '09
- combinateur DEX '09 DEX '98 DN