opțiuni
  • info

5 definiții pentru concurgere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCURGE, concurg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).

CONCURGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].

A CONCURGE concurg intranz. înv. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a converge. 2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concurge vb., ind. prez. 3 sg. concurg

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCURGE vb. v. candida, concura.

Intrare: concurgere
concurgere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concurgere
  • concurgerea
plural
  • concurgeri
  • concurgerile
genitiv-dativ singular
  • concurgeri
  • concurgerii
plural
  • concurgeri
  • concurgerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concurge, concurgverb

învechit
etimologie:
  • limba latină concurrere (după curge). MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.