CONDIȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊ Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (să)... = numai în cazul că..., cu obligația (să...) 4. (Jur.) Eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept, a unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport: în sintagma) Condiție fizică = stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale. – Din fr. condition.

condiție sf [At: COD. ȚIV. 5/10 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune, ~ion sn, ~ione / Pl: ~ii / E: fr condition] 1 Stare. 2 Mod de a fi. 3-4 Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 5 (Lpl) Împrejurările în care se petrece un fenomen. 6 (Îs) ~ii de mediu Totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 7-9 Stare socială care presupune avere, profesie importantă și rang înalt în societate. 10-12 (Îs) Om de ~ Persoană aparținând unei asemenea stări sociale. 13 (Jur) Stare civilă. 14 Lucru fundamental, de absolută necesitate Si: cerință. 15 (Îs) ~ sine qua non Clauză absolut necesară la realizarea unui lucru, a unei înțelegeri etc. 16 (Îlav) Fără ~ii Fără pretenții. 17 (Îlc) Cu ~ia să Cu obligația (să). 18 (Îal) Numai în cazul (că). 19 (Jur) Clauză obligatorie de care depinde validitatea unui act. 20 (Înv; nob) Pensiune. 21 (Spt; îs) ~ fizică Stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice.

CONDIȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊ Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din fr. condition.

CONDIȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare care permite sau facilitează apariția unui fenomen. Marele ajutor al Uniunii Sovietice, condiție esențială pentru construirea socialismului – ajutor ideologic, politic, economic și tehnic – întărește poziția noastră față de planurile imperialiste de jaf și înrobire și ne asigură o bază trainică de dezvoltare socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 259. Succesele obținute pe tărîmul industrializării au creat, condiții pentru a face pași înainte pe drumul transformării socialiste a agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cea dîntîi condiție a dezvoltării morale a unui stat, a existenței lui politice, e libertatea poporului și egalitatea de drepturi. BĂLCESCU, O. I 324. 2. (De obicei la pl., urmat de determinări explicative) împrejurare în care se petrece un fenomen. Condiții de viață. Condiții de muncă. Condiții obiective. ▭ Conferința națională [din 1945] a Partidului Comunist Romîn se ține în condițiile terminării victorioase a celui de al doilea război mondial. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 5. În actualele condiții internaționale, interesele cele mai arzătoare ale popoarelor sînt legate de problema apărării păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 362, 1/1. Te interesează condițiile atmosferice? SEBASTIAN, T. 33 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții. Vrăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor... a-și lua dreptul de stăpîni, călcînd condițiile tratatului de protecție. NEGRUZZI, S. I 274. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără posibilitatea de a exprima vreo pretenție. Capitulare fără condiții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... N. Golescu, Ion Ionescu și artistul Rozental, ce muri mai tîrziu în închisoare pentru patria sa, ceruseră voie să plece la Constantinopol, și voia ci se dase cu condiția să-i ducă o escortă pînă la hotar. BOLINTINEANU, O. 264. ◊ Expr. A se ține de condiție = a-și respecta, a-și îndeplini obligațiile luate. 4. (Jur.) Întîmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atîrnă existența unei obligațiuni (nașterea sau desființarea ei). 5. Situația juridică a unei persoane. În unele țări, femeia căsătorită cu un străin urmează condiția soțului său. ♦ Situație socială a cuiva. Oamenii căutau să scape de condiția lor și făceau oricum încercări să-și mai ușureze sărăcia. PAS, Z. I 169. ◊ (Învechit, în concepția societății, burghezo-moșierești) Om (femeie, fată, băiat) de condiție = om (femeie, fată, băiat) care aparține unei familii «bune», sus-pus, cu avere. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: condițiune s. f.

CONDIȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenții. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Întîmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atîrnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. – Fr. condition.

CONDIȚIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întîmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊ Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condițiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

CONDIȚIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)

CONDIȚIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind ființele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanță. În aceste ~i. În ~i favorabile. ◊ ~i de existență totalitate a factorilor de mediu care asigură existența oamenilor. 3) (despre acorduri, convenții etc.) Dispoziție suplimentară. ~ile unui armistițiu. ~i de pace. 4) Situație socială; loc în societate. ◊ De ~ care are calități morale înalte; nobil. 5) Situație de moment. În ~a noastră. 6) Situație juridică. ~a unei persoane. [Art. condiția; G.-D. condiției; Sil. -ți-e] /<fr. condition

condițion sn vz condiție

condițione sf vz condiție

condițiune sf vz condiție

CONDIȚIUNE s. f. v. condiție.

CONDIȚIUNE s.f. v. condiție.

condiți(un)e f. 1. clasă socială cării aparține un individ: inegalitatea condițiunilor nu împiedică egalitatea înaintea legii; 2. stare sau situațiune în care se află cineva, mod de a fi (despre lucruri); 3. calitate cerută: condițiuni de moralitate; 4. obligațiune impusă sau suferită: îți împrumut cartea cu condițiunea de a o citi; 5. lucru necesar: respirarea este una din condițiunile vieții.

*condițiúne f. (lat. condício, -ónis [d. con-, împreună, și dicere, a zice], citit greșit conditio în evu mediŭ; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natură, stare, calitate a uneĭ persoane sau a unuĭ lucru. Treaptă socială înaltă: un om de condițiune. Mod, situațiune: a trăi în bune condițiunĭ. Obligațiune: admit, dar cu condițiunea de a contribui și tu (saŭ cu condițiune să contribui și tu). Lucru necesar: respirațiunea e una din condițiunile viețiĭ. – Și -íție.

condiție (desp. -ți-e) s. f., art. condiția (desp. -ți-a), g.-d. art. condiției; pl. condiții, art. condițiile (desp. -ți-i-)

condiție (-ți-e) s. f., art. condiția (-ți-a), g.-d. art. condiției; pl. condiții, art. condițiile (-ți-i-)

condiție s. f. (sil. -ți-e), art. condiția (sil. -ți-a), g.-d. art. condiției; pl. condiții, art. condițiile (sil. -ți-i-)

condiție

+condiția (cu ~) prep. + s. f. [= cu condiția]

+condiția ca/să (cu ~) prep. + s. f. + conjcț. [= cu condiția ca/să] corectat(ă)

CONDIȚIE s. 1. v. situație. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziție, situație, stare, (înv. și pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeași ~.)

CONDIȚIE s. 1. caz, circumstanță, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare, (înv.) înconjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În această ~ nu poate acționa.) 2. (JUR.) clauză, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, stipulație, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ a unui tratat.) 3. factor. (~ de mediu.) 4. poziție, situație, stare, (înv. și pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mînă, seamă. (Sînt de aceeași ~.)

CONDIȚII METEOROLOGICE totalitatea fenomenelor meteorologice dintr-o anumită perioadă de timp și dintr-o suprafață de teren determinată, având o importanță deosebită pentru desfășurarea activităților de zbor. Condițiile meteorologice pot fi: normale (în care zborul se poate executa observând orizontul natural fără a periclita securitatea aeronavei și a echipajului) și grele (în care zborul se execută parțial sau total fără vizibilitatea solului sau când limita inferioară coboară, vizibilitatea fiind redusă sub o anumită valoare (limita inferioară a norilor sub 400 m și vizibilitatea sub 3 km.).

Conditio sine qua non (lat. „Condiție fără care nu se poate...”) și aici se subînțelege: „fără de care nu se poate admite”, sau „nu se poate face”, sau „nu se poate concepe” etc. Tocmai fiindcă această formulă lapidară și foarte expresivă se poate aplica în foarte diverse împrejurări (și într-adevăr, e des întîlnită), ea e întotdeauna întrebuințată în latinește în toate limbile, traducîndu-se numai cuvîntul conditio, adică se spune: condiție sine qua non. În Ce-i de făcut?, Lenin scrie: „...tocmai ceea ce «Uniunea» consideră ca o condiție sine qua non a trăiniciei viitorului acord etc....” (Opere, vol. 5, pag. 505).