14 definiții pentru conduită

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDUITĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUITĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

condui sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 191 / P: ~du-i~ / Pl: ~te / E: fr conduite] 1 Comportament. 2 (Îs) Linie de ~ Statornicie în comportare.

CONDUITĂ, conduite, s. f. Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta conduita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduită = normă de purtare.

CONDUI s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].

CONDUI s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)

CONDUITĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite

conduită f. modul de a se conduce, purtare.

*conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condui s. f., g.-d. art. conduitei; pl. conduite corectat(ă)

condui s. f., g.-d. art. conduitei; pl. conduite

condui s. f., pl. conduite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONDUI s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. comportare.

CONDUI s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, comportare, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă ~ asta?)

Intrare: conduită
conduită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condui
  • conduita
plural
  • conduite
  • conduitele
genitiv-dativ singular
  • conduite
  • conduitei
plural
  • conduite
  • conduitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condui, conduitesubstantiv feminin

  • 1. Fel de a se purta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elevul are o bună conduită în școală, DLRLC
    • format_quote Maro, probabil, regreta conduita avută față de Salomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. DLRLC
    • 1.1. Linie de conduită = normă de purtare. DLRLC
  • 2. Comportament, ținută. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.