purtare sf [At: PRAV. GOV. 115^V/15 / Pl: ~tări / E: purta] 1 Transportare pe umeri, pe brațe etc. Si: purtat¹ (1), purtătură (1). 2 (Îvr; fig) Suportare. 3 (Îvr; fig) Îngrijire. 4 (Îvr) Ducere a sarcinii de către o femeie gravidă. 5 (Îvr; pex) Graviditate. 6 (Îvr) Ducere cu sila, contra voinței sale. 7 (Reg) Circulație a oamenilor, a vehiculelor Si: purtat¹ (4). 8 (Trs) Afacere. 9 (Pop; ccr) Folosire a unui obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de podoabă Si: purtat¹ (5). 10 (Îe) A lua (un lucru) la ~ A începe să foloseacă un lucru foarte des, aproape zilnic Si: purtat¹ (6). 11 (Mpl) Conduită (1). 12 (Înv) Conducere. 13 (Spc) Mod de comportare disciplinară a unui elev în școală. 14 (Reg) Stare meteorologică bună. 15 (Pfm; îe) A-și lua nasul la ~ A deveni obraznic. 16 (art; îs) ~a de fete Dans popular cu acompaniament vocal, executat de femei care se țin de braț în formație de cerc. 17 (Îas) Melodie după care se execută purtarea (16) de fete. corectat(ă)

PURTARE, purtări, s. f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Fel, mod de a se purta; conduită. Am învățat, cît am colindat prin lume, purtările cele frumoase. CARAGIALE, S. N. 19. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spînului. CREANGĂ, P. 209. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă vrei să fii a mea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. ◊ Expr. A-și lua nasul la purtare v. lua. – Compus: bună-purtare v. bun⁴. 2. Ducere, cărat (pe umeri sau pe brațe). C-o să facem d-o plimbare, Cam în chip de vînătoare. După păsări gălbioare, Că-s bune la mîncare, Și ușoare la purtare. ANT. LIT. POP. I 366. ◊ Expr. Purtare de grijă v. grijă. 3. (În locuțiuni și expresii) Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) de toate zilele, de lucru; (rar, despre animale) de muncă, de tracțiune. Grigore era plictisit... din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. REBREANU, R. I 214. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A luat la purtare hainele cele noi.

PURTARE ~ări f. 1) v. A PURTA. și A SE PURTA. ◊ A lua la ~ un lucru a începe să întrebuințeze un lucru zilnic. 2) Mod de a se purta; comportare; conduită. ◊ A-și lua nasul la ~ v. NAS. /v. a (se) purta

purtare f. acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei: conduită.

purtáre f. Acțiunea de a purta: haĭnele s’aŭ stricat de atîta purtare. Modu de a te purta cu lumea: pin purtare bună șĭ-a atras simpatia șefilor. Fam. A-țĭ lua nasu la purtare, a te obrăznici. V. conduită.

purtare s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtări

purtare s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtări

purtare s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtări

bună purtare (comportament bun) adj. + s. f.

bună purtare adj. + s. f.

PURTARE s. v. circulație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, graviditate, guvernare, mers, sarcină, stăpânire, umblet.

PURTARE s. 1. v. cărat. 2. folosire, întrebuințare, purtat, uzură. (De atâta ~, pantalonii erau rupți.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mișcat.) 8. ducere, susținere. (~ unei campanii de presă.)

PURTARE s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. folosire, întrebuințare, purtat, uzură. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce este ~ asta?) 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mișcat.) 8. ducere, susținere. (~ unei campanii de presă.)

purtare s. v. CIRCULAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GRAVIDITATE. GUVERNARE. MERS. SARCINĂ. STĂPÎNIRE. UMBLET.

NAIVITÄT IST EIN BETRAGEN, WO MAN NICHT ACHT DARAUF HAT, OB MAN VON ANDEREN BEURTEILWIRD (germ.) naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții – Kant, „Menschenkunde”.

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici.