13 definiții pentru congenital
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGENITAL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.
CONGENITAL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de irene_bujenita
- acțiuni
congenital, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 23 / Pl: ~i, ~e / E: fr congénital] Care există în momentul nașterii Si: înnăscut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGENITAL, -Ă, congenitali, -e, adj. Din naștere, înnăscut. Defect congenital.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGENITAL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGENITAL, -Ă adj. din naștere, înnăscut, ereditar. (< fr. congénital)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONGENITAL ~ă (~i, ~e) (despre proprietăți, trăsături, particularități) Care se trag din viața intrauterină; din naștere; înnăscut. Malformație ~ă. Cretin ~. /<fr. congénital
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
congenital a. Med. se zice de boalele din naștere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*congenitál, -ă adj. (d. lat. con-génitus, născut împreună, cu sufixu -al; fr. congénital. V. genital). Din născare, pe care-l aĭ de la naștere (vorbind de particularitățile organice saŭ fiziologice): boală congenitală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congenital (înnăscut) adj. m., pl. congenitali; f. congenitală, pl. congenitale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
congenital (înnăscut) adj. m., pl. congenitali; f. congenitală, pl. congenitale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congenital adj. → genital
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONGENITAL adj. v. înnăscut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONGENITAL adj. ereditar, înnăscut, moștenit. (Defect fiziologic ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
congenital, congenitalăadjectiv
- 1. Care există în momentul nașterii; din naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Defect congenital. DLRLC
-
etimologie:
- congénital DEX '09 DEX '98 DN