opțiuni
  • info

17 definiții pentru înnăscut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂSCUT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).

ÎNNĂSCUT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).

înnăscut, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI, 208 / Pl: ~uți, ~e / E: în- + născut] Congenital.

ÎNNĂSCUT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. (Despre însușiri fizice sau psihice) Cu care se naște cineva; congenital. Pentru scriitorul sovietic, viciile nu sînt pete înnăscute, iar suferințele nu sînt o inevitabilitate fatală. V. ROM. decembrie 1953, 278.

ÎNNĂSCUT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus].

ÎNNĂSCUT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné)

ÎNNĂSCUT ~tă (~ți, ~te) (despre însușiri fizice sau psihice) Care aparține cuiva de la naștere; din născare; nativ. /în + născut

înnăscut a. adus odață cu nașterea: idei înnăscute.

înnăscút, V. înăscut.

*înăscut, -ă adj. (după lat. innatus și fr. inné). Luat odată cu nașterea, din născare: ideĭa de a-țĭ apăra proprietatea e înăscută omuluĭ (saŭ în om). – Și înnăscut și inăscut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnăscut adj. m., pl. înnăscuți; f. înnăscută, pl. înnăscute

înnăscut adj. m., pl. înnăscuți; f. înnăscută, pl. înnăscute

înnăscut adj. m., pl. înnăscuți; f. sg. înnăscută, pl. înnăscute

înnăscut

înnăscut.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNĂSCUT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.)

ÎNNĂSCUT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUDOR DOCERI NON POTEST, NASCI POTEST (lat.) pudoarea nu se poate învăța, ea este înnăscută – Publilius Syrus, „Sententiae”, 580.

Intrare: înnăscut
înnăscut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăscut
  • ‑nnăscut
  • înnăscutul
  • înnăscutu‑
  • ‑nnăscutul
  • ‑nnăscutu‑
  • înnăscută
  • ‑nnăscută
  • înnăscuta
  • ‑nnăscuta
plural
  • înnăscuți
  • ‑nnăscuți
  • înnăscuții
  • ‑nnăscuții
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutele
  • ‑nnăscutele
genitiv-dativ singular
  • înnăscut
  • ‑nnăscut
  • înnăscutului
  • ‑nnăscutului
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutei
  • ‑nnăscutei
plural
  • înnăscuți
  • ‑nnăscuți
  • înnăscuților
  • ‑nnăscuților
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutelor
  • ‑nnăscutelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnăscut, înnăscutăadjectiv

  • 1. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: congenital nativ
    • format_quote Pentru scriitorul sovietic, viciile nu sînt pete înnăscute, iar suferințele nu sînt o inevitabilitate fatală. V. ROM. decembrie 1953, 278. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.