opțiuni
  • info

14 definiții pentru copist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. (În trecut) 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

copist, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 458/28 / Pl: ~iști / E: fr copiste] 1 smf (În trecut) Funcționar inferior care redacta și copia acte 2 sm Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.

COPIST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Mic funcționar care redacta și copia acte. Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. 2. (Înainte de apariția tiparului) Persoană care copia un manuscris.

COPIST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].

COPIST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)

COPIST ~ști m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu copierea actelor, manuscriselor și a notelor muzicale. 2) Funcționar inferior. /<fr. copiste

copist m. cel ce copiază.

*copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copist s. m., pl. copiști

copist s. m., pl. copiști

copist s. m., pl. copiști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPIST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.

COPIST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.

Intrare: copist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copist
  • copistul
  • copistu‑
plural
  • copiști
  • copiștii
genitiv-dativ singular
  • copist
  • copistului
plural
  • copiști
  • copiștilor
vocativ singular
  • copistule
  • copiste
plural
  • copiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copist, copiștisubstantiv masculin
copistă, copistesubstantiv feminin

în trecut
  • 1. Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: conțopist prescriitor scrib
    • format_quote Își pregătise din leafa de copist la tribunal, economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie, să-i țină un an. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Ce viață-l așteaptă pe el...? Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36. DLRLC
    • 1.1. Autor fără originalitate. MDN '00
  • 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.