14 definiții pentru scrib

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.

SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.

scrib sm [At: NEGULICI / V: (îvr) / Pl: ~i / E: fr scribe, lat scriba] 1 (Înv) Persoană care redacta actele în cancelariile domnești Si: diac, calemgiu, uricar. 2 Persoană care copia un manuscris, un act etc. Si: copist, scriitor (5). 3 (Înv; la evrei) Cărturar care tălmăcea poporului cărțile lui Moise și normele de drept. 4 (Înv; pex) Cunoscător al legilor. 5 (Înv) Funcționar inferior la vechii egipteni, având atribuții de contabil și de copist. 6 (Irn) Scriitor care scrie mult și prost, fiind lipsit de valoare și de personalitate Si: (rar) scribăreț (1). 7 (Irn) Gazetar (fără scrupule) pus în slujba unui partid politic, a unei persoane sau a unui grup Si: (rar) scribăreț (2).

SCRIB, scribi, s. m. 1. (Învechit) Grămătic, diac. 2. (Cu sens depreciativ) Scriitor. Vreau să fiu purtat pe ulițele orașului între dorobanți, cu mîinile legate la spate, ca să vază... acei nerușinați scribi ai lui Mihăileanu. CAMIL PETRESCU, O. II 129. 3. (Rar) Nume dat cărturarilor evrei care tălmăceau în vechime cărțile lui Moise. ♦ Nume dat preoților egipteni care cunoșteau hieroglifele.

SCRIB s.m. 1. Copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie].

SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)

SCRIB ~i m. 1) înv. Funcționar de cancelarie, care redacta și copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fără valoare. /<fr. scribe, lat. scriba

scrib m. 1. cărturar (în sfânta Scriptură); 2. fig. copist, scriitor (cu o nuanță peiorativă).

* scrib m. (fr. scribe, d. lat. scriba, scriitor, copist). Iron. Scriitoraș mercenar pe la jurnale. La vechiĭ Evreĭ, cărturar știutor de legĭ.

scri sm vz scrib

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scrib s. m., pl. scribi

scrib s. m., pl. scribi

scrib s. m., pl. scribi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scribăreț. (~ la un ziar.)

SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scribăreț. (~ la un ziar.)

Intrare: scrib
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrib
  • scribul
  • scribu‑
plural
  • scribi
  • scribii
genitiv-dativ singular
  • scrib
  • scribului
plural
  • scribi
  • scribilor
vocativ singular
  • scribule
  • scribe
plural
  • scribilor
scribă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrib, scribisubstantiv masculin

  • 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Persoană care redacta sau copia acte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vreau să fiu purtat pe ulițele orașului între dorobanți, cu mîinile legate la spate, ca să vază... acei nerușinați scribi ai lui Mihăileanu. CAMIL PETRESCU, O. II 129. DLRLC
  • 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.