COROANĂ, coroane, s. f. 1. Podoabă pentru cap în formă de cerc, făcută din flori și frunze; cunună. ♦ Fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2. Diademă (de aur, de argint, de fier) ornamentată, purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p. anal. tiară papală. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhică, suveranitate; p. ext. persoană care deține aceeastă putere. 4. Unitate monetară în unele țări. 5. Totalitatea ramurilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. (Și în sintagma coroană dentară) Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. ♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. (Și în sintagma coroană circulară) Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul Soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de Soare. Coroana boreală = numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora. 10. Piesă sau parte dintr-o piesă mecanică, de lungime mică, având forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.

coroană sf [At: COD. VOR. 113, ap. DA / V: ~ronă, ~rună / Pl: ~ne / E: ml corona] 1 Ornament în formă de cerc, așezat pe cap. 2 Podoabă pentru cap, de formă circulară, făcută din flori, frunze Si: cunună. 3 (Spc) Cunună de mireasă. 4 (Șîs) ~ mortuară Aranjament floral de formă circulară sau ovală depus ca omagiu la un mormânt sau monument. 5 Coroană (1) din metal prețios împodobit cu pietre prețioase pe care o poartă regii, împărații, principii, ca însemn al autorității supreme. 6 Tiară papală. 7 (Fig) Putere monarhică. 8 (Pex) Monarh. 9 (Pex) Stat. 10 Semn în formă de coroană (5) pe stemele și armurile unor familii nobile (în care au existat domnitori). 11 Monedă de argint care poartă efigia coroanei purtate de suveranul țării respective. 12 Monedă din Imperiul Austro-Ungar între anii 1893- 1918, valorând o sută de fileri sau o jumătate de fiorin. 13 (Înv; îe) Trei ~ne Termen de dispreț pentru un cal care nu valorează prea mult. 14 (Bot; șîc ~na-împăratului; pbl) Bibilică (Fritillaria meleagris). 15 Totalitate a crengilor unui arbore. 16 Parte superioară a dintelui, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. 17 (Pex) îmbrăcăminte de metal sau alt material care acoperă un dinte bolnav. 18 Parte a piciorului calului de deasupra copitei. 19 Lemne care formează laturile scocului, la moară. 20 Fruntar la moară. 21 (Gmt) Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 22 Zonă circulară roșiatică formată pe cer împrejurul soarelui la apus. 23 (Ast; îs) ~na australă Constelație din emisfera australă, de formă circulară, cuprinsă între constelațiile Scorpion și Săgetător. 24 (Ast; îs) ~na boreală Constelație circulară din emisfera boreală Si: (pop) Hora, Casa cu ogradă. 25 (Îs) ~a solară Strat exterior al soarelui, observabil, cu ochiul liber, în timpul eclipselor. 26 (Thn; îs ~ de rulare, ~ dințată, ~ diferențială, ~ divertoare, ~ oscilantă, ~ de zăvorâre etc.) Piese componente ale unor ansambluri mecanice, sau părți ale acestora, de formă circulară. 27 (Fig) Ceea ce încununează. 28 (Reg) Coamă a acoperișului unei case țărănești. 29 (Fig) Vârf. 30 (Fig) Încununare. 31 (Fig) Capăt. 32 (Reg; Îe A face o ~) Poznă. 33 (Thn; îs) ~a șinei Capăt al șinei. 34 Cadru. 35 (Thn; îs) ~a turlei Cadru de lemn care unește picioarele turlei de sondă cu partea ei superioară Si: geamblac. 36 (Muz) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea Si: (rar) fermata.

COROANĂ, coroane, s. f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ Fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2. Podoabă de metal (prețios), ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p. anal. tiară papală. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhică, suveranitate; p. ext. persoană care deține această putere. 4. Unitate monetară în anumite țări. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. ♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = Numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora. 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.

COROANĂ, coroane, s. f. 1. Podoabă în formă de cerc, făcută din flori și frunze, cu care se încunună capul; cunună. Coroană de flori de cîmp. ◊ Fig. Fața uscățivă și zbîrcită, albă-gălbuie sub coroana de păr argintiu, tresări ușor. V. ROM. decembrie 1950, 47. [Atunci] natura-ntreagă... Își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65. ♦ Fig. Încununare. V. apoteoză. Zilele noastre zbor cu grăbire... Gloria țării și-a sa mărire, Iată coroana vieții întregi. ALECSANDRI, O. 150. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune, ca omagiu, la mormîntul cuiva. 2. Podoabă de metal (uneori ornată cu pietre prețioase), pe care o poartă pe cap monarhii la ocazii solemne, ca semn al puterii lor; (prin analogie) tiara papală. Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ♦ Semn distinctiv pe stemele și blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. V. blazon. Coroană de conte. ▭ Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta coroana Paleologilor. NEGRUZZI S. I 148. ♦ Fig. Putere monarhică, suveranitate, monarhie; p. ext. persoană care deține o astfel de putere. Cînd Camerele slugarnice... au votat infama lege a dotațiunii coroanei, un fel de protestare uriașă s-a ridicat în toată țara. LIT. ANTIMONARHICĂ 134. 3. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. Dacă întorcea capul puțin, putea vedea coroanele copacilor, negre și desfrunzite, ca un păienjeniș pe cerul albastru-cenușiu. DUMITRIU, B. F. 136. Dacă te uiți bine în lăstari și-n coroanele ulmilor, vei zări cele dinții frunze galbene. CAMILAR, TEM. 304. Înaintea casei, un păr bătrîn, c-o coroană uriașă de frunze și de rod, se înălța în lumina zilei. SADOVEANU, O. IV 435. 4. Unitate monetară în anumite țări (Cehoslovacia, Suedia etc.). 5. Partea superioară a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. Coroana caninului. ♦ Îmbrăcăminte de metal sau porțelan cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 6. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 7. (Geom.) Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice. ♦ (Astron.) Coroană solară = cerc luminos în jurul soarelui format din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibil în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana australă = constelație din emisfera sudică, în formă circulară, aflată lîngă constelația săgetătorului. Coroana boreală = constelație din emisfera nordică, în formă circulară, aflată între constelațiile Hercule și boiarul; hora. 8. Numele mai multor piese sau părți de piese mecanice de formă circulară, folosite în industrie. Coroană de rulmenți.

COROANĂ, coroane, s. f. 4. Unitate monetară în Cehia, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Slovacia și Suedia. (ceh, slovac. koruna < lat. corōna = coroană; sued. krona < v. sued. krōna < germ. de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; isl. króna, dan., norv. krone < v. norv. krūna < germ. de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; est. kroon < germ. Krone < germ. de sus medie krōn, krōne < v. germ. de sus korōna < lat. corōna = coroană (de la coroana imprimată pe monedă)) [și AHDEL]

COROANĂ ~e f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care servește drept podoabă pentru cap. 2) Cunună de flori care se pune la mormântul cuiva. 3) Podoabă în formă de cerc, făcută din metal prețios, împodobită cu pietre scumpe și purtată pe cap de monarhi, ca semn al demnității lor. 4) fig. Formă monarhică de guvernământ; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibilă a dintelui la om. 7) Înveliș de metal sau din alt material, în care se îmbracă un dinte cariat după ce a fost tratat. 8) Marginea superioară a copitei la cal. 9) mat. Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice. 10) (în unele țări) Unitate monetară. 11): ~ solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale. 12): ~ boreală constelație din emisfera nordică. /<lat. corona

coroană f. 1. podoabă de cap, în formă circulară, făcută din flori sau frunze naturale; fig. timpul iă pus coroană de argint, țara de aur AL.; 2. fig. premiu câștigat la un examen; 3. podoabă de cap, purtată de persoane suverane (ca semn al demnității lor): coroană regală; tu porți sub coroană cununa cea de spini AL; 4. putere suverană: a pierde coroana; și Suveranul însuș: domeniul Coroanei: 5. numele unei decorațiuni naționale: Coroană României, înființată la 1881, coprinde cinci clase; 6. monedă austriacă (în valoare de 1 fr.) și engleză (valorând 5 fr. și 75 c.); 7. coama sau culmea casei țărănești; 8. coroana dintelui, partea lui vizibilă. [Termen de origină literară, dar deja familiar vechilor scriitori (v. cunună)].

coroánă, V. coronă.

coronă sf vz coroană

corună sf vz coroană

*BOREAL adj. 1 🌍 De miază-noapte, septentrional, de nord ¶ 2 🌦 Aurora ~ă 👉 AURORĂ ¶ 3 💫 Coroana ~ă 👉 COROANĂ [fr.].

corónă (est) și coroánă (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. koróna. V. cunúnă). Cunună. Ornament de metal care se pune în cap ca semn al suveranitățiĭ: coronă imperială, regală, domnească, ducală (V. diademă, mitră). Fig. A perde corona, a perde domnia. Corona martirĭuluĭ, aureola de mártir. Mesagiu coroaneĭ, mesagiu suveranuluĭ către senat și cameră. Coroana Româniiĭ, o decorațiune românească cu treĭ clase înființată la 1881. O monetă engleză (5 fr. 75 b. antebelicĭ). O foastă monetă austro-ungurească (1 fr. și 4 b.). Mold. Șodron (fr. marelle), un joc copilăresc care consistă dintr’o figură trasă pe pămînt și împărțită în maĭ multe despărțiturĭ pin care băĭețiĭ, stînd într’un picĭor, mișcă o bucățică de peatră (madă) izbind-o cu vîrfu picĭoruluĭ.

coroană s. f., g.-d. art. coroanei; pl. coroane; (moneda cehă) simb. Kč, (moneda daneză, islandeză, suedeză) simb. kr

coroană s. f., g.-d. art. coroanei; pl. coroane

coroană s. f., g.-d. art. coroanei; pl. coroane

+Majestatea Sa Custodele Coroanei României [± prenume] loc. pr. + s. m. art. + s. f. g. art. + s. propriu g. art.

COROANĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. v. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (MUZ.) fermată. 4. (ASTRON.) coroana-boreală = (pop.) hora (art.), casa-cu-ograda, roata-stelelor.

COROANĂ s. v. bibilică, coamă, creastă, culme, domnie, monarhie.

COROANĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (ASTRON.) coroana-boreală = (pop.) hora (art.), casa-cu-ograda, roata-stelelor.

coroană s. v. BIBILICĂ. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. DOMNIE. MONARHIE.

coroană (coroane), s. f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s. f. (înv., încoronare); coronament, s. n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s. f. (plantă, Coronilla varia).

coroană (< lat. și it. corona; fr. point d’orgue; germ. Fermate; engl. pause), denumirea semnului care, pus deasupra unei note* sau unei pauze*, indică prelungirea valorii* acelei note sau pauze. Se întâlnește uneori și deasupra barei (II, 3) de măsură. Echiv. it. fermata.

coroană, coroane, (corună), s.f. – 1. Cunună. 2. (fig.) Putere suverană. 3. Monedă austro-ungară: „În timpuri normale, o coroană austro-ungară făcea cât leul român. Atâta era plata cantorului, a diacului sau cântărețului pe an, pe care fieștecare cap de familie trebuie s-o plătească” (Bârlea, 1924, II: 474); „De-ar da totul pe o lună, / La diac tot o corună” (Bârlea, 1924, I: 173). 4. (geol.) Coroana, numele izvorului principal de apă minerală din Săpânța. Apa s-a îmbuteliat și s-a comercializat de la sfârșitul sec. XIX, până în 1988. În prezent, este folosită doar de localnici și turiști. 5. (arhit.) Coroana, numele unui hotel din localitatea Sighetu Marmației, situat pe latura sudică a Pieței Libertății. Inițial, s-a numit Korona, iar în perioada comunistă, Hotel Tisa. Clădirea a fost construită în sec. XIX, pe două niveluri; la subsol era o renumită cramă. În iulie 1923, hotelul a găzduit familia regală a României (regele Ferdinand I, Regina Maria, principele Carol, prințesa Elena și principele Nicolae). – Lat. corona „coroană” (sec. XVII) (DER, DEX, MDA).

coroană, coroane, (corună), s.f. – Monedă austro-ungară: „În timpuri normale, o coroană austro-ungară făcea cât leul român. Atâta era plata cantorului, a diacului sau cântărețului pe an, pe care fieștecare cap de familie trebuie s-o plătească” (Bârlea 1924 II: 474); „De-ar da totul pe o lună, / La diac tot o corună” (Bârlea 1924 I: 173). – Lat. corona.

CONSILIUL DE COROANĂ, organism instituit ad-hoc în România în perioada sistemului parlamentar, cu caracter reprezentativ de partid onorific și în componența căruia intrau șefi de partide politice, foști miniștri, precum și alte personalități politice marcante. Era consultat de rege în probleme vitale ale țării (declararea războiului, încheierea păcii, succesiunea la tron ș.a.).

COROANA AUSTRALĂ (Corona Australis), constelație din emisfera australă, situată la S de constelația Săgetătorul. Asemănătoare, ca formă, Coroanei Boreale.

COROANA BOREALĂ (Corona Borealis), constelație din emisfera boreală, situată în prelungirea constelației Ursa Mare. Cuprinde șase stele principale, dispuse în arc de cerc, dintre care cea mai strălucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.