opțiuni
  • info

20 de definiții pentru crâșca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂȘCA, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.

CRÂȘCA, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.

crâșca vi [At: ANON. CAR. / V: cârcica, cârș~, ~âsca, criș~ / Pzi: crâșc / E: fo] (Îrg) 1-2 A scrâșni din dinți (de ciudă sau) de mânie. Si: crâșcâi (1-2), încrișca, a scrâșca. 3 A scârțâi. 4 (Îe) A nu ~ A nu crâcni. 5 (Pan; d. lemne) A crăpa de ger Si: crâșcâi (4), încrișca, scrâșca. 6 (Pan; d. zăpada înghețată) A trosni sub picioare Si: crâșcâi (5), încrișca, scrâșca. 7 (Ips) A tuna. 8 (Ips) A fulgera.

A CRÂȘCA crâșc intranz. pop. 1) A contracta cu putere fălcile, producând cu dinții un scârțâit specific; a scrâșni. 2) (despre zăpada înghețată) A produce un zgomot ascuțit și strident la apăsare (sub picioare); a scârțâi. /Onomat.

cărcica v vz crâșca

cârșca v vz crâșca

crâsca vi vz crâșca

crișca v vz crâșca

șcârca v vz crâșca

CRÎȘCA, crîșc, vb. I. Intranz. 1. (Mold., Transilv., urmat de determinări) A scrîșni din dinți (într-un acces de ciudă sau de mînie). Sălbatic crîșca din dinți. COȘBUC, P. II 180. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nimica, crîșca din măsele și crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 145. 2. (Despre zăpada înghețată) A scîrțîi, a trosni (sub piciorul trecătorilor). – Adia asprul vînt al miezului nopții și omătul înghețat crîșca ascuțit. SADOVEANU, O. V 441. ◊ (Prin exagerare) Iarna de gerul cel amarnic... crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41.

CĂRCICA vb. v. crîșca.

CRÎȘCA vb. (Ban., Trans. SV) A scrîșni, a trosni. Kĕrcskedz. Strideo. AC, 345. Iară Diavolul . . . deade a plînge și Iadul a crîsca. IB, 42v Variante: cărcica (AC, 345). Etimologie: formație onomatopeică. Vezi și scîrșcătură, scrîșca, scrîșcare. Cf. s c r î ș c a.

crîșc, V. scrîșnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crâșc, 3 crâșcă; conj. prez. 1 sg. să crâșc, 3 să crâște

crâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crâșcă; conj. prez. 3 să crâște

crâșca vb., ind. prez. 3 sg. crâșcă; conj. prez.3 sg. și pl. crâște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂȘCA vb. v. scrâșni.

crîșca vb. v. SCRÎȘNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîșca (crîșc, crîșcat), vb. – 1. A scrîșni din dinți. – 2. A trosni, a scîrțîi. – 2. A trosni, a scîrțîi. – Var. (s)cîrșca, (în)crișca. Creație expresivă, ca crîcni, scrîșni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâșca, crâșc, vb. tranz. – (reg.) A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria, 2001: 99). – Formație onomatopeică (DEX, MDA).

crâșca, vb. tranz. – A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria 2001: 99). – Formație onomatopeică.

Intrare: crâșca
verb (V17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâșca
  • crâșcare
  • crâșcat
  • crâșcatu‑
  • crâșcând
  • crâșcându‑
 singular plural
  • crâșcă
  • crâșcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâșc
 (să)
  • crâșc
  • crâșcam
  • crâșcai
  • crâșcasem
a II-a (tu)
  • crâști
 (să)
  • crâști
  • crâșcai
  • crâșcași
  • crâșcaseși
a III-a (el, ea)
  • crâșcă
 (să)
  • crâște
  • crâșca
  • crâșcă
  • crâșcase
plural I (noi)
  • crâșcăm
 (să)
  • crâșcăm
  • crâșcam
  • crâșcarăm
  • crâșcaserăm
  • crâșcasem
a II-a (voi)
  • crâșcați
 (să)
  • crâșcați
  • crâșcați
  • crâșcarăți
  • crâșcaserăți
  • crâșcaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâșcă
 (să)
  • crâște
  • crâșcau
  • crâșcară
  • crâșcaseră
cărcica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șcârca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâsca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârșca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâșca, crâșcverb

  • 1. regional A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scrâșni
    • format_quote Sălbatic crîșca din dinți. COȘBUC, P. II 180. DLRLC
    • format_quote Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nimica, crîșca din măsele și crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
  • 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scârțâi trosni
    • format_quote Adia asprul vînt al miezului nopții și omătul înghețat crîșca ascuțit. SADOVEANU, O. V 441. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Iarna de gerul cel amarnic... crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.