14 definiții pentru cult (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CULT2, -Ă, culți, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziție cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.
CULT2, -Ă, culți, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziție cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cult2, ~ă a [At: LM / Pl: ~lți, ~e / E: lat cultus] 1-2 Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe Si: instruit 3-4 (D. manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă un om cult2 (1-2). 5 Care are caracter savant. 6 (Îoc popular; d. muzică, literatură, poezie) Creat de un autor instruit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULT2, -Ă, culți, -te, adj. Care are un înalt nivel de cultură și de cunoștințe; instruit. V. învățat. Noi vrem să facem din toți muncitorii și din toți țăranii oameni culți și instruiți, și o vom face cu timpul. STALIN, PROBL. LEN. 621. Nu se poate construi socialismul fără. oameni culți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 1/3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULT, -Ă adj. Cu un nivel înalt de cunoștințe, de cultură; învățat, instruit. [< lat. cultus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CULT2, -Ă adj. 1. cu un nivel înalt de cunoștințe, de cultură; învățat, instruit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) de care dă dovadă omul cult (1); livresc. 3. (despre muzică, literatură, poezie) creat de un autor instruit. (< lat. cultus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CULT1 ~tă (~ți, ~te) Care are un înalt nivel de cultură. Om ~. /<lat. cultus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*2) cult, -ă adj. (lat. cultus, part. d. cólere, a cultiva). Instruit, învățat: om cult, țară cultă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cult1 adj. m., pl. culți; f. cultă, pl. culte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cult1 adj. m., pl. culți; f. cultă, pl. culte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cult adj. m., pl. culți; f. sg. cultă, pl. culte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CULT adj. 1. citit, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tânăr ~.) 2. v. livresc. (Formație lexicală ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULT adj. 1. citit, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. cărturăresc, livresc, savant. (Formație lexicală ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cult ≠ incult, necult, înapoiat, necioplit, necultivat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cult (cultă), adj. – Instruit. Lat. cultus (sec. XIX). – Der. cult, s. n. (omagiu adus prin acte religioase; religie, confesiune); cultiva, vb., din fr. cultiver; sec. XVIII (înainte cultivi(rui), cultiverisi, din germ. kultivieren); cultivabil, adj.; cultivator, s. m.; cultură, s. f., din fr. culture; cultural, adj.; incultură, s. f.; incult, adj., din fr.; necultivat, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cult, cultăadjectiv
- 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Noi vrem să facem din toți muncitorii și din toți țăranii oameni culți și instruiți, și o vom face cu timpul. STALIN, PROBL. LEN. 621. DLRLC
- Nu se poate construi socialismul fără oameni culți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 1/3. DLRLC
-
- 3. (În opoziție cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- cultus DEX '09 DEX '98 DN