6 definiții pentru cumplitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cumplitate sf [At: PANN, P. V. III, 74/1 / Pl: ~tăți / E: cumpli + -(i)tate] (Iuz) Zgârcenie execivă.
CUMPLITATE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUMPLITATE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumplitate s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cumplitate
substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cumplitatesubstantiv feminin
-
- Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77. DLRLC
-