ZGÂRCENIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci² + suf. -enie.

zgârcenie sf [At: HELIADE, L. B. I, 139/9 / Pl: ~ii / E: zgârci³ + -enie] 1 Trăsătură de caracter specifică omului zgârcit (5) Si: zgârcitură (1). 2 Pasiune de a aduna bani, bogății prin diferite privațiuni, prin economii exagerate etc. Si: avariție, calicenie (3), calicie (3), (liv) parcimonie, (rar) meschinărie (1), (pfm) cărpănoșie (1), (îrg) zgârcitură (4), zgârceală (2), (înv) scumpătate (1), scumpenie (1), scumpete (1), scumpie¹ (1), (înv) zgârcire (3), (reg) zgârciogeală (3), zgârnăială, zgârță (5). 3 (Îlav) Cu ~ (Exagerat de) economic (4) Si: cumpătat² (12), echilibrat (3), înfrânat, măsurat (3), moderat (1), (liv) parcimonios. 4 (Îal)În cantitate mică. 5 (Îal) Fără a exagera (în minus sau în plus) Si: cumpătat² (13).

ZGÂRCENIE, zgârcenii, s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci² + suf. -enie.

ZGÂRCENIE f. 1) Caracter zgârcit; avariție; calicie. 2) Persoană zgârcită. [G.-D. zgârceniei; Sil. -ni-e] /a (se) zgârci + suf. ~enie

zgîrcenie s.f. Însușirea de a fi zgîrcit; caracterul omului zgîrcit; avariție, (înv., reg.) zgîrceală, zgîrcitură. Zgîrcenia lui mă dezgusta (STANCU). ◊ Loc.adv. Cu zgîrcenie = (exagerat de) economic; în cantitate mică; fară a exagera (în minus sau în plus). Turna vin în pahare cu zgîrcenie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /zgîrci² + -enie.

ZGÎRCENIE, zgîrcenii, s. f. Însușirea de a fi zgîrcit; avariție, calicie. A fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgîrcenia lui a rămas proverbială. REBREANU, R. I 54. Era foarte iubitor de aur împăratul acela, și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. ◊ Fig. Astfel vedem fiarele cele mai rele supuse la o lege ce regulează cu mare zgîrcenie reproducția lor. BOLINTINEANU, O. 414.

ZGÎRCENIE, zgîrcenii, s. f. Înclinația de a fi zgîrcit; patima zgîrcitului; avariție. – Din zgîrci + suf. -enie.

sgârcenie f. avariție. [Lit. contracțiune a sgârciurilor].

zgîrcénie f. (d. a se zgîrci). Avariție, defectu de a fi zgîrcit. – Vechĭ și zgîrceálă, pl. elĭ.

zgârcenie (desp. -ni-e) s. f., art. zgârcenia (desp. -ni-a), g.-d. zgârcenii, art. zgârceniei

zgârcenie (-ni-e) s. f., art. zgârcenia (-ni-a), g.-d. zgârcenii, art. zgârceniei

zgârcenie s. f. (sil. -ni -e), art. zgârcenia (sil. -ni-a), g.-d. zgârcenii, art. zgârceniei; pl. zgârcenii

ZGÂRCENIE s. avariție, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșenie, cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

Zgârcenie ≠ galantomie, mărinimie

ZGÎRCENIE s, avariție, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

ZGÎRCENIE. Subst. Zgîrcenie, zgîrcire, avariție, parcimonie (livr.), cărpănoșie (depr.), calicie, calicenie (rar), cumplitate (înv.). Rapacitate (livr.), cupiditate (livr.), aviditate (peior.), lăcomie, voracitate (fig.), arghirofilie (livr.). Zgîrcit, zgîrciob (fam.), harpagon, zgîrîie-brînză, brînză-n sticlă, avar, cărpănos (depr.), calic; arghirofil (livr.). Adj. Zgîrcit, avar, parcimonios (livr.), cărpănos (depr.), calicesc (rar), cupit (reg.), hîrsit (reg.), cumplit (înv.). Rapace (livr.), cupid (livr.), avid (peior.), lacom, hrăpăreț, hapsîn, apucător (fig.). Vb. A fi zgîrcit, a lega paraua cu zece noduri, a linge melesteul, a tăia firul de mălai în opt, a fi cumplit la bani, a avea mînă scurtă, a avea nouă băieri la pungă, a-și mînca de sub unghie, a suge de sub unghii, a coase petic la petic, a da oțet mîții; a se zgîrci, a se scumpi, a se calici, a se hîrsi (reg.), a da ca din ochii lui. Adv. Cu zgîrcenie, cu țîrîita. V. aviditate, economie.

L’avarice perd tout, en voulant tout gagner (fr. „Zgîrcenia pierde totul, vrînd să cîștige totul”) – Primul vers din fabula Găina și ouăle de aur de La Fontaine, care a prelucrat pilda cu același titlu (nr. 89) a lui Esop. E vorba de un om nesățios care avea o găină ce-i făcea ouă de aur. Sperînd să găsească o comoară în pîntecul ei, omul spintecă pasărea, dar nu descoperi nimic; decît tîlcul acestei întîmplări: goana oarbă după multă avuție te face să pierzi și puținul ce-l aveai. E tocmai sensul moral cu care se aplică citatul lui La Fontaine. Noi spunem: lăcomia pierde omenia. LIT.